3 intrări

2 definiții

Explicative DEX

PARCAN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcan s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány.

PĂRCAN s. n. v. parcan.

Intrare: parcan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parcan
  • parcanul
  • parcanu‑
plural
  • parcane
  • parcanele
genitiv-dativ singular
  • parcan
  • parcanului
plural
  • parcane
  • parcanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părcan
  • părcanul
  • părcanu‑
plural
  • părcane
  • părcanele
genitiv-dativ singular
  • părcan
  • părcanului
plural
  • părcane
  • părcanelor
vocativ singular
plural
parcană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părcam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părcană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârcam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârcan
  • pârcanul
  • pârcanu‑
plural
  • pârcane
  • pârcanele
genitiv-dativ singular
  • pârcan
  • pârcanului
plural
  • pârcane
  • pârcanelor
vocativ singular
plural
Intrare: părcan
părcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârcan
pârcan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)