O definiție pentru pandur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PANDUR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din sb. pandur, magh. pandúr.
Intrare: pandur
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pandor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)