2 definiții pentru jecmăni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

Intrare: jecmăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecmăni
  • jecmănire
  • jecmănit
  • jecmănitu‑
  • jecmănind
  • jecmănindu‑
singular plural
  • jecmănește
  • jecmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecmănesc
(să)
  • jecmănesc
  • jecmăneam
  • jecmănii
  • jecmănisem
a II-a (tu)
  • jecmănești
(să)
  • jecmănești
  • jecmăneai
  • jecmăniși
  • jecmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jecmănește
(să)
  • jecmănească
  • jecmănea
  • jecmăni
  • jecmănise
plural I (noi)
  • jecmănim
(să)
  • jecmănim
  • jecmăneam
  • jecmănirăm
  • jecmăniserăm
  • jecmănisem
a II-a (voi)
  • jecmăniți
(să)
  • jecmăniți
  • jecmăneați
  • jecmănirăți
  • jecmăniserăți
  • jecmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jecmănesc
(să)
  • jecmănească
  • jecmăneau
  • jecmăni
  • jecmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcmăni
  • jăcmănire
  • jăcmănit
  • jăcmănitu‑
  • jăcmănind
  • jăcmănindu‑
singular plural
  • jăcmănește
  • jăcmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcmănesc
(să)
  • jăcmănesc
  • jăcmăneam
  • jăcmănii
  • jăcmănisem
a II-a (tu)
  • jăcmănești
(să)
  • jăcmănești
  • jăcmăneai
  • jăcmăniși
  • jăcmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jăcmănește
(să)
  • jăcmănească
  • jăcmănea
  • jăcmăni
  • jăcmănise
plural I (noi)
  • jăcmănim
(să)
  • jăcmănim
  • jăcmăneam
  • jăcmănirăm
  • jăcmăniserăm
  • jăcmănisem
a II-a (voi)
  • jăcmăniți
(să)
  • jăcmăniți
  • jăcmăneați
  • jăcmănirăți
  • jăcmăniserăți
  • jăcmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcmănesc
(să)
  • jăcmănească
  • jăcmăneau
  • jăcmăni
  • jăcmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgmăni
  • jăgmănire
  • jăgmănit
  • jăgmănitu‑
  • jăgmănind
  • jăgmănindu‑
singular plural
  • jăgmănește
  • jăgmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgmănesc
(să)
  • jăgmănesc
  • jăgmăneam
  • jăgmănii
  • jăgmănisem
a II-a (tu)
  • jăgmănești
(să)
  • jăgmănești
  • jăgmăneai
  • jăgmăniși
  • jăgmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgmănește
(să)
  • jăgmănească
  • jăgmănea
  • jăgmăni
  • jăgmănise
plural I (noi)
  • jăgmănim
(să)
  • jăgmănim
  • jăgmăneam
  • jăgmănirăm
  • jăgmăniserăm
  • jăgmănisem
a II-a (voi)
  • jăgmăniți
(să)
  • jăgmăniți
  • jăgmăneați
  • jăgmănirăți
  • jăgmăniserăți
  • jăgmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgmănesc
(să)
  • jăgmănească
  • jăgmăneau
  • jăgmăni
  • jăgmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jermăni
  • jermănire
  • jermănit
  • jermănitu‑
  • jermănind
  • jermănindu‑
singular plural
  • jermănește
  • jermăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jermănesc
(să)
  • jermănesc
  • jermăneam
  • jermănii
  • jermănisem
a II-a (tu)
  • jermănești
(să)
  • jermănești
  • jermăneai
  • jermăniși
  • jermăniseși
a III-a (el, ea)
  • jermănește
(să)
  • jermănească
  • jermănea
  • jermăni
  • jermănise
plural I (noi)
  • jermănim
(să)
  • jermănim
  • jermăneam
  • jermănirăm
  • jermăniserăm
  • jermănisem
a II-a (voi)
  • jermăniți
(să)
  • jermăniți
  • jermăneați
  • jermănirăți
  • jermăniserăți
  • jermăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jermănesc
(să)
  • jermănească
  • jermăneau
  • jermăni
  • jermăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)