O definiție pentru jeb

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb.

Intrare: jeb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeb
  • jebul
  • jebu‑
plural
  • jeburi
  • jeburile
genitiv-dativ singular
  • jeb
  • jebului
plural
  • jeburi
  • jeburilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăb
  • jăbul
plural
  • jăburi
  • jăburile
genitiv-dativ singular
  • jăb
  • jăbului
plural
  • jăburi
  • jăburilor
vocativ singular
plural
jep2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jep
  • jepul
  • jepu‑
plural
  • jepuri
  • jepurile
genitiv-dativ singular
  • jep
  • jepului
plural
  • jepuri
  • jepurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)