3 intrări

3 definiții

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.

IOT, ioturi, s. n. Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iod2. – Din germ. Jot.

Intrare: iod (elem.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iod
  • iodul
  • iodu‑
plural
  • ioduri
  • iodurile
genitiv-dativ singular
  • iod
  • iodului
plural
  • ioduri
  • iodurilor
vocativ singular
plural
I simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • I
Intrare: iot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iot
  • iotul
  • iotu‑
plural
  • ioturi
  • ioturile
genitiv-dativ singular
  • iot
  • iotului
plural
  • ioturi
  • ioturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iod
  • iodul
  • iodu‑
plural
  • ioduri
  • iodurile
genitiv-dativ singular
  • iod
  • iodului
plural
  • ioduri
  • iodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: iod (pref.)
iod (pref.)
prefix (I7-P)
  • iod
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)