3 intrări

3 definiții

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.

IOT, ioturi, s. n. Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iod2. – Din germ. Jot.

Intrare: iod (elem.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iod iodul
plural ioduri iodurile
genitiv-dativ singular iod iodului
plural ioduri iodurilor
vocativ singular
plural
i1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular i i-ul
plural i-uri i-urile
genitiv-dativ singular i i-ului
plural i-uri i-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: iot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iot iotul
plural ioturi ioturile
genitiv-dativ singular iot iotului
plural ioturi ioturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iod iodul
plural ioduri iodurile
genitiv-dativ singular iod iodului
plural ioduri iodurilor
vocativ singular
plural
Intrare: iod (pref.)
iod (pref.)
prefix (I7-P)