O definiție pentru țiclău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚICLĂU, țiclăuri, s. n. (Reg.) Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal; pisc. – Din magh. szikla.
Intrare: țiclău
țiclău substantiv neutru
- silabație: ți-clău
| substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țicui2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țuclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țighileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiclaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țichileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)