3 intrări

2 definiții

Explicative DEX

ȘPAN1, șpani, s. m. 1. (În Evul Mediu în Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span.

ȘPAN2, șpanuri, s. n. 1. Așchie de metal provenită din prelucrarea la strung, la freză. 2. Despicătură tăiată din butuci de brad, din care se fac șindrile sau doage. – Din germ Span.

Intrare: șpan (adj.)
șpan3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
  • șpa
  • șpana
plural
  • șpani
  • șpanii
  • șpane
  • șpanele
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
  • șpane
  • șpanei
plural
  • șpani
  • șpanilor
  • șpane
  • șpanelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpan (așchie)
șpan1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpanuri
  • șpanurile
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpanuri
  • șpanurilor
vocativ singular
plural
șpan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpani
  • șpanii
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpani
  • șpanilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpan (titlu)
șpan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpan
  • șpanul
  • șpanu‑
plural
  • șpani
  • șpanii
genitiv-dativ singular
  • șpan
  • șpanului
plural
  • șpani
  • șpanilor
vocativ singular
plural
șpoln
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șpon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)