O definiție pentru șinor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘINOR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor.

Intrare: șinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinor
  • șinorul
  • șinoru‑
plural
  • șinoare
  • șinoarele
genitiv-dativ singular
  • șinor
  • șinorului
plural
  • șinoare
  • șinoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jinor
  • jinorul
plural
  • jinoare
  • jinoarele
genitiv-dativ singular
  • jinor
  • jinorului
plural
  • jinoare
  • jinoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinior
  • șiniorul
plural
  • șinioare
  • șinioarele
genitiv-dativ singular
  • șinior
  • șiniorului
plural
  • șinioare
  • șinioarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinur
  • șinurul
plural
  • șinure
  • șinurele
genitiv-dativ singular
  • șinur
  • șinurului
plural
  • șinure
  • șinurelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinu
  • șinura
plural
  • șinuri
  • șinurile
genitiv-dativ singular
  • șinuri
  • șinurii
plural
  • șinuri
  • șinurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinore
  • șinorele
plural
  • șinori
  • șinorii
genitiv-dativ singular
  • șinore
  • șinorelui
plural
  • șinori
  • șinorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)