2 intrări

4 definiții

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

DESERVÍRE1, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi1 și rezultatul ei. – V. deservi1.

DESERVÍRE2, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi2 și rezultatul ei. – V. deservi2.

Intrare: deservi (dăuna)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deservi deservire deservit deservind singular plural
deservește deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deservesc (să) deservesc deserveam deservii deservisem
a II-a (tu) deservești (să) deservești deserveai deserviși deserviseși
a III-a (el, ea) deservește (să) deservească deservea deservi deservise
plural I (noi) deservim (să) deservim deserveam deservirăm deserviserăm, deservisem*
a II-a (voi) deserviți (să) deserviți deserveați deservirăți deserviserăți, deserviseți*
a III-a (ei, ele) deservesc (să) deservească deserveau deservi deserviseră
deservit adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deservit deservitul deservi deservita
plural deserviți deserviții deservite deservitele
genitiv-dativ singular deservit deservitului deservite deservitei
plural deserviți deserviților deservite deservitelor
vocativ singular
plural
deservire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deservire deservirea
plural deserviri deservirile
genitiv-dativ singular deserviri deservirii
plural deserviri deservirilor
vocativ singular
plural
Intrare: deservi (presta)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deservi deservire deservit deservind singular plural
deservește deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deservesc (să) deservesc deserveam deservii deservisem
a II-a (tu) deservești (să) deservești deserveai deserviși deserviseși
a III-a (el, ea) deservește (să) deservească deservea deservi deservise
plural I (noi) deservim (să) deservim deserveam deservirăm deserviserăm, deservisem*
a II-a (voi) deserviți (să) deserviți deserveați deservirăți deserviserăți, deserviseți*
a III-a (ei, ele) deservesc (să) deservească deserveau deservi deserviseră
deservit adjectiv
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deservit deservitul deservi deservita
plural deserviți deserviții deservite deservitele
genitiv-dativ singular deservit deservitului deservite deservitei
plural deserviți deserviților deservite deservitelor
vocativ singular
plural
deservire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deservire deservirea
plural deserviri deservirile
genitiv-dativ singular deserviri deservirii
plural deserviri deservirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)