2 intrări

2 definiții

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

Intrare: deservi (presta)

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deservi deservire deservit deservind singular plural
deservește deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deservesc (să) deservesc deserveam deservii deservisem
a II-a (tu) deservești (să) deservești deserveai deserviși deserviseși
a III-a (el, ea) deservește (să) deservească deservea deservi deservise
plural I (noi) deservim (să) deservim deserveam deservirăm deserviserăm, deservisem*
a II-a (voi) deserviți (să) deserviți deserveați deservirăți deserviserăți, deserviseți*
a III-a (ei, ele) deservesc (să) deservească deserveau deservi deserviseră
Intrare: deservi (dăuna)

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deservi deservire deservit deservind singular plural
deservește deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deservesc (să) deservesc deserveam deservii deservisem
a II-a (tu) deservești (să) deservești deserveai deserviși deserviseși
a III-a (el, ea) deservește (să) deservească deservea deservi deservise
plural I (noi) deservim (să) deservim deserveam deservirăm deserviserăm, deservisem*
a II-a (voi) deserviți (să) deserviți deserveați deservirăți deserviserăți, deserviseți*
a III-a (ei, ele) deservesc (să) deservească deserveau deservi deserviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)