O definiție pentru circumstanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance.

Intrare: circumstanță
circumstanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumstanță
  • circumstanța
plural
  • circumstanțe
  • circumstanțele
genitiv-dativ singular
  • circumstanțe
  • circumstanței
plural
  • circumstanțe
  • circumstanțelor
vocativ singular
plural