O definiție pentru lacom lacum


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lácom (lácomă), adj.1. Mîncăcios, gurmand, nesătul. – 2. Vorace, devorator. – Megl. lacum. Sl. (bg.) lakomŭ (Miklosich, Lexicon, 331; Cihac, II, 163; Conev 86; DAR). – Der. lăcomos, adj.; lăcomește, adv.; lăcomi, vb., din sl. lakomiti sę, bg. lăkomja se; lăcomie, s. f., din sl. lakomije, bg. lakomija. – Din rom. provine mag. lákom (Edelspacher 24) și săs. lâkom, lâkomisch.

Intrare: lacom
lacom adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacom
  • lacomul
  • lacomu‑
  • lacomă
  • lacoma
plural
  • lacomi
  • lacomii
  • lacome
  • lacomele
genitiv-dativ singular
  • lacom
  • lacomului
  • lacome
  • lacomei
plural
  • lacomi
  • lacomilor
  • lacome
  • lacomelor
vocativ singular
plural
lacum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)