2 intrări

O definiție

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cătinel adv. – Încet, lin, domol; cu grijă (ambele idei sînt simultane, cf. DAR). – Var. cîtinel, cătănel, cătelin, cîtelin. Lat. contĭnŭĕ „în mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a răbda”. Rezultatul normal trebuia să fie *cătinu (pentru -con, cf. către), la care s-a adăugat suf. dim. -el, prin analogie cu (în)cetinel. În privința semantismului, contĭnŭĕ a însemnat probabil „fără izbituri, fără zgîlțîituri”, ca sp. aguanta, cînd se transportă un obiect greu. Metateza -nel › -lin a unor var. se explică prin contaminarea cu lin „suav”. Este puțin probabilă explicația lui Pușcariu, Dacor, III, 658 (cf. DAR și REW 1782a), care pleacă de la cautela pentru a presupune lat. *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. Și mai puțin probabilă este explicația lui Spitzer, din lat. cattus „pisică” și cu un suf. -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., IV, 656-63 și BL, VI, 234). – Der. cîtineluș, adv. (încetișor); cîtinică, adj. f. (puțintică).

Intrare: Cătinel
Cătinel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cătinel
Intrare: cătinel
cătinel adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cătinel
câtinel adverb
adverb (I8)
  • câtinel
cucinel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chitenel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câtenel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câtelin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cătelin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cătenel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cătelnuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
câtelnuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.