O definiție pentru îneca

Etimologice

îneca (înec, înecat), vb.1. A sufoca, a omorî fără vărsare de sînge. – 2. A strangula, a sugruma. – 3. A sufoca prin scufundare. – 4. A inunda. – 5. A sufoca, a asfixia. – 6. (Refl.) A dispărea. – 7. (Refl.) A nu mai putea înghiți, a i se pune un nod în gît. – Var. neca.Mr. nec, necare; megl. nec, nicari „a omorî”. Lat. nĕcāre „a ucide fără vărsare de sînge” (Pușcariu 836; Candrea-Dens., 1213; REW 2873; DAR; Pascu, Beiträge, 9), cf. it. annegare, prov. negar, fr. noyer, cat., sp., port. anegar. În rom., ca și în celelalte limbi romanice, sensul fundamental este cel de „a omorî prin scufundare”, cf. lat. enĕcāre (Corominas, I, 211). Această evoluție se explică poate datorită obiceiului curent de a omorî puii de cîine și pisică prin înecare, și, de asemenea, datorită vechiului obicei de a-i omorî pe condamnați prin același procedeu (cf. numeroasele ex. citate în Bienandanzas de Lope Garcia de Salazar). Dacă acest procedeu a fost în general, cum presupunem, nu este cazul să explicăm prin rom. dublul sens de „a omorî” și „a îneca” ce apare la mai multe cuvinte balcanice (Candrea-Dens., 1263; DAR). Pentru tratamentul lui e, cf. inel. Der. înecător, adj. (care îneacă); înecăcios, adj. (asfixiant, sufocant; care stă în gît, greu de înghițit, tare; varietate de pere și de prune); înecătură, s. f. (înv., asfixie, sufocare; înv., naufragiu; înv., inundație); înecăciune, s. f. (înv., asfixie; înv., inundație); înec, s. n. (moarte prin scufundare; sufocare, inundație; diluviu).

Intrare: îneca
verb (VT77)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îneca
  • ‑neca
  • înecare
  • ‑necare
  • înecat
  • ‑necat
  • înecatu‑
  • ‑necatu‑
  • înecând
  • ‑necând
  • înecându‑
  • ‑necându‑
singular plural
  • înea
  • ‑nea
  • înecați
  • ‑necați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înec
  • ‑nec
(să)
  • înec
  • ‑nec
  • înecam
  • ‑necam
  • înecai
  • ‑necai
  • înecasem
  • ‑necasem
a II-a (tu)
  • îneci
  • ‑neci
(să)
  • îneci
  • ‑neci
  • înecai
  • ‑necai
  • înecași
  • ‑necași
  • înecaseși
  • ‑necaseși
a III-a (el, ea)
  • înea
  • ‑nea
(să)
  • înece
  • ‑nece
  • îneca
  • ‑neca
  • înecă
  • ‑necă
  • înecase
  • ‑necase
plural I (noi)
  • înecăm
  • ‑necăm
(să)
  • înecăm
  • ‑necăm
  • înecam
  • ‑necam
  • înecarăm
  • ‑necarăm
  • înecaserăm
  • ‑necaserăm
  • înecasem
  • ‑necasem
a II-a (voi)
  • înecați
  • ‑necați
(să)
  • înecați
  • ‑necați
  • înecați
  • ‑necați
  • înecarăți
  • ‑necarăți
  • înecaserăți
  • ‑necaserăți
  • înecaseți
  • ‑necaseți
a III-a (ei, ele)
  • înea
  • ‑nea
(să)
  • înece
  • ‑nece
  • înecau
  • ‑necau
  • îneca
  • ‑neca
  • înecaseră
  • ‑necaseră
verb (VT77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecare
  • ‑nnecare
  • înnecat
  • ‑nnecat
  • înnecatu‑
  • ‑nnecatu‑
  • înnecând
  • ‑nnecând
  • înnecându‑
  • ‑nnecându‑
singular plural
  • înnea
  • ‑nnea
  • înnecați
  • ‑nnecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnec
  • ‑nnec
(să)
  • înnec
  • ‑nnec
  • înnecam
  • ‑nnecam
  • înnecai
  • ‑nnecai
  • înnecasem
  • ‑nnecasem
a II-a (tu)
  • înneci
  • ‑nneci
(să)
  • înneci
  • ‑nneci
  • înnecai
  • ‑nnecai
  • înnecași
  • ‑nnecași
  • înnecaseși
  • ‑nnecaseși
a III-a (el, ea)
  • înnea
  • ‑nnea
(să)
  • înnece
  • ‑nnece
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecă
  • ‑nnecă
  • înnecase
  • ‑nnecase
plural I (noi)
  • înnecăm
  • ‑nnecăm
(să)
  • înnecăm
  • ‑nnecăm
  • înnecam
  • ‑nnecam
  • înnecarăm
  • ‑nnecarăm
  • înnecaserăm
  • ‑nnecaserăm
  • înnecasem
  • ‑nnecasem
a II-a (voi)
  • înnecați
  • ‑nnecați
(să)
  • înnecați
  • ‑nnecați
  • înnecați
  • ‑nnecați
  • înnecarăți
  • ‑nnecarăți
  • înnecaserăți
  • ‑nnecaserăți
  • înnecaseți
  • ‑nnecaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnea
  • ‑nnea
(să)
  • înnece
  • ‑nnece
  • înnecau
  • ‑nnecau
  • înneca
  • ‑nneca
  • înnecaseră
  • ‑nnecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)