ABIES Mill., ABIES, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate, muntoase, ale emisferei nordice, cca 45 specii; arbori de talie mare cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, coroană piramidală și pungi de rășină în scoarță. Frunze dispuse pectinat pe ambele părți ale lujerilor, alterne, uninerve, aciculare, cu baza lățită ca un disc, pe partea inferioară cu 2 dungi albicioase, longitudinale, de stomate, lăsînd o cicatrice netedă, proeminentă, după cădere. Florile, unisexuat-monoice, cele mascule axilare, cele femele singulare, terminal-ovate, dau naștere la conuri erecte, cilindrice sau ovoidale. Solzii conurilor se desfac de ax la maturitate și cad împreună cu semințele aripate, mari, triunghiulare (PI. 1, fig. 1, 2),

Abies amabilis Forbes. Specie cu ramuri începînd de jos, pe toată tulpina înaltă de cca 55-60 m. Scoarța, mai întîi subțire, gri-deschis, mai tîrziu, spre maturitate, devine foarte groasă, gri-roșiatică. Frunze verzi-închis, lungi de 2-3,5 cm și late de 2-3 mm. Mugurii tineri pubescenți. Conurile (diametrul 6-7 cm, lungi de 10-12 cm), după maturitate, devin galbene-maronii; tinere sînt purpur-închis.

Abies cephalonica Loud., « Brad grecesc » (syn. A. reginae-amaliae Heldr.). Specie exotică care, datorită numărului mare de ramuri ce pornesc de jos, a coronamentului dens, piramidal (pînă la 30 m înălțime), poate fi plantat cu succes în parcuri și grădini ca arbore solitar. Lujeri lucioși, glabri, maro-închis-roșietici. Muguri rășinoși. Acele, lipsite de flexibilitate (lungi pînă la 30 mm, late de 1,5-2 mm), ascuțite, de forma secerii, pe partea inferioară cu două dungi albicioase, pe cea superioară lucioase, sînt așezate în perie pe ramurile fără conuri și răsucite pe cele cu conuri. Conuri cu diametrul pînă la 6 cm, lungi de cca 18 cm, verzi-brunii. Semințe aripate, muchiate, de culoare maro-închis-roșiatică.

Abies concolor Hoopes, « Brad argintiu » (syn. Abies concolor Lindl. et Gard.). Arbore cu ramuri (cenușii-argintii-verzui) întinse sau ușor atîrnînde, dispuse în verticil, formînd o coroană conică. înalt de 50 m. Muguri rășinoși. Suportă bine fumul și praful, este rezistent la frig. Are o creștere viguroasă, este puțin pretențios față de sol. Scoarță gri-deschis cu pungi de rășină. Frunzele-ace, moi, turtite (lungi pînă la 8 cm), așezate compact șl neregulat, în formă de pieptene, pieloase, argintii, pe ambele părți cu dungi albicioase. Conuri erecte (diametrul, cca 4 cm și lungi de cca 10 cm), înainte de maturitate verzi, uneori purpurii. Carpelele sînt mai lungi decît bracteele.

Abies grandis Lindl. Specie rezistentă cu creșterea mai rapidă (ajunge pînă la 90 m înălțime). Coroană oblong-piramidală, scoarță netedă, maronie. Mugurii acoperiți cu rășină, ovali-alungiți. Conuri cilindrice. Frunze (lungi de 25-50 mm și late de 1,5-2 mm) plane, liniare, dispuse pe 2 rînduri laterale, de culoare verde-închis-strălucitor.

Abies nordmanniana Spach, « Bradul de Caucaz ». Specie care atinge înălțimi de cca 60 m, scoarță gri-închis, lemnul alb, ușor, elastic, lujeri maro-închis-cenușii, lucioși. Mugurii fără rășină. Acele așezate pe 2 rînduri (lungi de 25-35 mm), îndreptate spre vîrful lujerului, pe partea inferioară cu 2 dungi albe de stomate, cea superioară de un verde-întunecat-lucios. Conuri (cca 18 cm lungime) cilindrice. Carpelele mai scurte decît bracteele.

Abies pinsapo Boiss., « Brad de Spania ». Arbore înalt pînă la 25 m, cu coroana lat-piramidală, ramurile dispuse verticilat, mugurii acoperiți cu rășină. Frunze lipsite de flexibilitate, cu 4 muchii, lungi pînă la 1,5 cm, verzi-închis cu dungi albe. Conuri lungi pînă la 15 cm, erecte, cu diametrul pînă la 5 cm, maro-închis, păroase.

Abies procera Rehd. (syn. A. nobilis Lindl.). Arbore înalt pînă la 60 m. Datorită frunzelor frumoase, albăstrui-albe-argintii este foarte decorativ. Ramuri întinse, numeroase, scoarță groasă. Frunze (lungi de 15-40 mm) cu dungulițe pe ambele părți. Muguri fără rășină sau cu foarte puțină, la mijloc. Conuri lungi pînă la 25 cm și cca 7,5 cm diametru.

Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.