GEOPOLITÍCĂ (< germ., fr.) s. f. Doctrină social-politică apărută la sfârșitul sec. 19 și începutul sec. 20 (pe baza lucrărilor lui Fr. Ratzel), care preluând unele teze ale determinismului geografic și ale antropogeografiei, completate cu altele, specifice neomalthusianismului, darvinismului social și rasismului, susține că politica statelor este determinată, cu precădere, de situarea lor geografică. Adoptată ca doctrină oficială în Germania celui de-al treilea Reich, g. prin conceptul de „spațiu vital”, necesar statelor cu o populație foarte densă, a servit ca instrument de justificare a expansionismului și rasismului. Termenul a fost creat în 1916 de sociologul suedez Rudolf Kjellén.