FILA vb. I. tr. 1. a transforma un material textil în fire. 2. a răsfira în mână cărțile de joc. 3. (fig.) a urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. (muz.) a cânta o notă prelungită, făcând să varieze intensitatea. 5. a tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. (mar.) a desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. II. intr. 1. (despre lămpi cu fitil) a arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la înălțime mică, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)