maidan sn [At: VARLAAM, C. 57 / V: (înv) ~dean, măidean, (îvp) măi~, (Mol) med~, medean, mei~, meidean, (Olt) dăiman / Pl: ~e, ~uri / E: tc meydan, maydan, bg ме(й)дан] 1 Loc viran din interiorul sau de la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă sau teren de luptă Vz câmp. 2 (Înv) Loc de plimbare și de adunare a oamenilor Vz piață, scuar. 3 (Înv) Loc de desfacere a mărfurilor Vz obor, târg. 4 Rampă de gunoi Vz tăpșan, toloacă etc. 5 (Înv; îlv) A scoate (sau, rar, a da) în (sau la) ~ A scoate la iveală. 6 (Înv; îlv) A ieși în (sau la) ~ A se arăta. 7 (Înv; îlv) A ajunge la ~ A izbuti. 8 (Înv; îe) A face ~ A struni calul. 9 (D. copii; îe) A bate ~ul (sau ~ele) A-și pierde vremea hoinărind sau jucânduse. 10 (Înv; fig) Interval de timp. 11 (Înv; fig) Moment favorabil. 12 (Reg) Șes situat pe o suprafață înaltă de teren Si: tăpșan. 13 (Reg) Mică ridicătură de pământ pe un șes, pe coasta unui deal sau a unui munte. 14 (Reg) Față a dealului Si: (reg) arșiță. 15 (Reg; pbl) Ridicătură de pământ pe mijlocul arăturii. 16 (Reg) Clădire mare.