3 definiții pentru poteră (pl. -i), poteri   conjugări / declinări

POTERÍ vb. v. alunga, depărta, fugări, goni, hăitui, izgoni, îndepărta, urmări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓTERĂ, poteri, s. f. Ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci. [Pl. și: potere.Var. (reg.) pótiră s. f.] – Din bg., scr. potera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PÓTERĂ ~i f. (în epoca medievală) Grup de oameni înarmați (în special arnăuți), având ca sarcină paza stăpânirii și a orânduielilor ei. [G.-D. poterii] /<bulg., sb. potera
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink