2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMEȚI, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

OMEȚI, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

omeți [At: PSALT. 127 / V: (reg) ~eti[1], a, (îrg) omăta / Pzi: esc / E: omeț] 1-2 vtr (Îrg) A (se) acoperi cu omăt Si: a (se) înzăpezi, a (se) troieni. 3 vi (Reg) A viscoli.

  1. Lipsește referința încrucișată pentru această variantă. — LauraGellner

omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și omătez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, 3 pl. omețesc, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețesc, 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 sg. și pl. omețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMEȚIT adj. v. înnămețit, întroienit, înzăpezit, nămețit, troienit.

omețit adj. v. ÎNNĂMEȚIT. ÎNTROIENIT. ÎNZĂPEZIT. NĂMEȚIT. TROIENIT.

OMEȚI vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.

omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI.

Intrare: omețit
omețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omețit
  • omețitul
  • omețitu‑
  • omeți
  • omețita
plural
  • omețiți
  • omețiții
  • omețite
  • omețitele
genitiv-dativ singular
  • omețit
  • omețitului
  • omețite
  • omețitei
plural
  • omețiți
  • omețiților
  • omețite
  • omețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: omeți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omeți
  • omețire
  • omețit
  • omețitu‑
  • omețind
  • omețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • omețește
(să)
  • omețească
  • omețea
  • omeți
  • omețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • omețesc
(să)
  • omețească
  • omețeau
  • omeți
  • omețiseră
omăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omețit, omețiadjectiv

omețiverb

regional
etimologie:
  • omăt DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.