2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

OMEȚI, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

OMEȚI, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

omăta v vz omeți

omeța v vz omeți

omeți [At: PSALT. 127 / V: (reg) ~eti[1], a, (îrg) omăta / Pzi: esc / E: omeț] 1-2 vtr (Îrg) A (se) acoperi cu omăt Si: a (se) înzăpezi, a (se) troieni. 3 vi (Reg) A viscoli.

  1. Lipsește referința încrucișată pentru această variantă. — LauraGellner

OMEȚI (-ețesc) vb. tr. Olten. Băn. 🌦 A aduna la un loc omăt mult (cînd bate vîntul), a nămeți.

omătéz, V. omețesc.

omețésc v. tr. (d. omăt). Vechĭ. Nămețesc, troĭenesc. – Și omătez.

Ortografice DOOM

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, 3 pl. omețesc, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 să omețească

omeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețesc, 3 sg. omețește, imperf. 3 sg. omețea; conj. prez. 3 sg. și pl. omețească

Sinonime

OMEȚIT adj. v. înnămețit, întroienit, înzăpezit, nămețit, troienit.

omețit adj. v. ÎNNĂMEȚIT. ÎNTROIENIT. ÎNZĂPEZIT. NĂMEȚIT. TROIENIT.

OMEȚI vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.

omeți vb. v. ÎNNĂMEȚI. ÎNTROIENI. ÎNZĂPEZI. NĂMEȚI. TROIENI.

Tezaur

OMEȚI vb. IV. 1. tranz. și refl. (Învechit și regional) A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi, a (se) troieni. Cîndu împarte de ceriu împărații sprinsu, înneao-se (neoșa-se-vor h, zăpădeaște-se c, omeți-se-va c2, omăta-se-vor d) în Selmon. psalt. 127. Cu omăt v-oi omăta, Cu ploile v-oi ploua, De nici o treabă v-oi lăsa! teodorescu, p. p. 382, cf. marian, d. 272, vîrcol, v. 97, alr i 1 249/831, ib. 1 252/808, 825. 2. intranz. (Regional) A viscoli, dm, h xviI 136. – prez. ind.: omețesc. – Și: (regional) ometi (t. papahactI, m. 228) vb. IV; omeța (alr i 1 252/798), (învechit și regional) omăta vb. I. – v. omeț. – Pentru omăta, v. omăt, pentru ometi, v. omet.

Intrare: omețit
omețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omețit
  • omețitul
  • omețitu‑
  • omeți
  • omețita
plural
  • omețiți
  • omețiții
  • omețite
  • omețitele
genitiv-dativ singular
  • omețit
  • omețitului
  • omețite
  • omețitei
plural
  • omețiți
  • omețiților
  • omețite
  • omețitelor
vocativ singular
plural
Intrare: omeți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omeți
  • omețire
  • omețit
  • omețitu‑
  • omețind
  • omețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • omețește
(să)
  • omețească
  • omețea
  • omeți
  • omețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • omețesc
(să)
  • omețească
  • omețeau
  • omeți
  • omețiseră
omăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omețit, omețiadjectiv

omețiverb

regional
etimologie:
  • omăt DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.