14 definiții pentru cabaniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domn (la înscăunare) sau de boieri la solemnități. – Din bg., sb. kabanica.

cabaniță sf [At: NECULCE, ap. LET. II2, 300 / V: ~ben~, căbăn~ / Pl: ~țe / E: bg кабаница, srb kabanica] 1 (Înv) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. 2 (Ban; îf căbăn~) Suman mare.

CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Din bg., scr. kabanica.

CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Învechit) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu cabanițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S.501. Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148.

CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Bg., sb. kabanica (< tc.).

cabaniță f. 1. odinioară, mantie domnească cu ceaprazuri de fir, blănită cu samur și împodobită, cu copce în briliante, ce Sultanul o da Domnilor la urcarea lor pe tron, odată cu sangiacul, topuzul și sabia (învestitura cu cabanița și cuca a ținut până la 1832): peste dulatna poloneză Lăpușneanu avea cabaniță turcească NEGR.; 2. azi, în Banat: zeghe sau zăbun țărănesc. [Turc. KABANIȚA; sensul 2 e luat din șârbește, unde vorba însemnează deopotrivă mantie boierească și haină țărănească].

cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun).

căbániță și căbăníță, V. cabaniță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cabaniță (înv.) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe

cabaniță (înv.) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe

cabaniță (manta boierească) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cabaniță (cabanițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat.

Intrare: cabaniță
cabaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabaniță
  • cabanița
plural
  • cabanițe
  • cabanițele
genitiv-dativ singular
  • cabanițe
  • cabaniței
plural
  • cabanițe
  • cabanițelor
vocativ singular
plural
căbăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căbăniță
  • căbănița
plural
  • căbănițe
  • căbănițele
genitiv-dativ singular
  • căbănițe
  • căbăniței
plural
  • căbănițe
  • căbănițelor
vocativ singular
plural
căbaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căbaniță
  • căbanița
plural
  • căbanițe
  • căbanițele
genitiv-dativ singular
  • căbanițe
  • căbaniței
plural
  • căbanițe
  • căbanițelor
vocativ singular
plural
căbăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căbăniță
  • căbănița
plural
  • căbănițe
  • căbănițele
genitiv-dativ singular
  • căbănițe
  • căbăniței
plural
  • căbănițe
  • căbănițelor
vocativ singular
plural
cabeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabeniță
  • cabenița
plural
  • cabenițe
  • cabenițele
genitiv-dativ singular
  • cabenițe
  • cabeniței
plural
  • cabenițe
  • cabenițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cabaniță, cabanițesubstantiv feminin

  • 1. învechit Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domn (la înscăunare) sau de boieri la solemnități. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu cabanițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. DLRLC
    • format_quote La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S. 501. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
  • 2. regional (În forma căbăniță) Suman mare. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.