14 definiții pentru cabaniță
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domn (la înscăunare) sau de boieri la solemnități. – Din bg., sb. kabanica.
cabaniță sf [At: NECULCE, ap. LET. II2, 300 / V: ~ben~, căbăn~ / Pl: ~țe / E: bg кабаница, srb kabanica] 1 (Înv) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. 2 (Ban; îf căbăn~) Suman mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Din bg., scr. kabanica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Învechit) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu cabanițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S.501. Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Bg., sb. kabanica (< tc.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cabaniță f. 1. odinioară, mantie domnească cu ceaprazuri de fir, blănită cu samur și împodobită, cu copce în briliante, ce Sultanul o da Domnilor la urcarea lor pe tron, odată cu sangiacul, topuzul și sabia (învestitura cu cabanița și cuca a ținut până la 1832): peste dulatna poloneză Lăpușneanu avea cabaniță turcească NEGR.; 2. azi, în Banat: zeghe sau zăbun țărănesc. [Turc. KABANIȚA; sensul 2 e luat din șârbește, unde vorba însemnează deopotrivă mantie boierească și haină țărănească].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cabeniță sf vz cabaniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căbăniță sf vz cabaniță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căbániță și căbăníță, V. cabaniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cabaniță (înv.) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cabaniță (înv.) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cabaniță (manta boierească) s. f., g.-d. art. cabaniței; pl. cabanițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cabaniță (cabanițe), s. f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova și Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniță, s. f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Șeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var. circulă în Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cabaniță, cabanițesubstantiv feminin
- 1. Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domn (la înscăunare) sau de boieri la solemnități. DEX '09 MDA2 DLRLC
- Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu cabanițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. DLRLC
- La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S. 501. DLRLC
- Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
-
- 2. (În forma căbăniță) Suman mare. MDA2
etimologie:
- kabanica DEX '09 MDA2 DEX '98
- kabanica, кабаница DEX '09 MDA2 DEX '98