CABANIȚĂ, cabanițe, s. f. (Învechit) Manta scumpă, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. Urmau copiii de casă, toți feciori de boieri, îmbrăcați... cu cabanițe de felurite stofe scumpe. ODOBESCU, S. A. 90. La zile mari, domnul îmbrăca cabanița, care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur. GHICA, S.501. Lăpușneanul... peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148.