3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudŭ.

blid sn [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: -idă / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: vsl блюдъ] (Pop) 1 Strachină. 2 (Fam; îe) A mânca dintr-un ~ cu cineva A fi în mare intimitate cu cineva. 3 (Fam; îe) Pe sau pentru un ~ de linte Pentru o răsplată neînsemnată. 4 (Îe) A ajunge la -e A ajunge sărac. 5 (Fam; îe) A fi la -ul cuiva A fi întreținut de cineva. 6 (Îae) A fi căsătorit cu cineva. 7 Cupa roții de la moară. 8 (Lpl) Vase de bucătărie.

blid s.n. (pop., fam.) 1 Vas adînc de lut, de lemn sau de metal, în care se pun bucatele; strachină. ◊ Expr. = A ajunge la blide = a ajunge sărac. A (nu mai) mînca (pîine și sare) dintr-un blid cu cineva v. mînca. A intrat nora în blide v. noră. A se uita în șapte blide v. uita. 2 Cantitate de mîncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). A se învîrti ca mîța pe lîngă blidul cu păsat v. mîță. 3 (la pl.) Vase de bucătărie. • pl. -e, -uri. /<sl. veche блюдъ, блюдо.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele; strachină. ◊ Expr. A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca prețul unei josnicii). 2. (La pl.) Vase de bucătărie. – Din sl. bliudu.

BLID, blide, s. n. (Popular) 1. Vas, de obicei adînc, de pămînt sau de metal (mai rar de lemn), din care se mănîncă; strachină. Ea îl chema cu glas blînd și îi punea într-un blid mîncare. SADOVEANU, N. F. 31. Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru. RETEGANUL, P. I 65. ◊ Expr. A intrat nora în blide, se zice în ironie unei persoane care e neîndemînatică sau sparge ceva. A mînca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, apropiat, în raporturi strînse cu cineva. ♦ Cantitatea de mîncare, bucatele servite într-un astfel de vas. Îți pune cineva dinainte un blid de mîncare. HOGAȘ, DR. II 59. ◊ Expr. Blid de linte = (cu aluzie la un fapt povestit de biblie) sumă de bani sau altă răsplată (de valoare neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare. 2. (La pl.) Nume generic pentru tot felul de vase în care se servesc sau se păstrează bucatele. Cînd sfîrșiră masa, fetele își strînseră blidele și le așezară frumos în coșurile acoperite cu ștergare albe, înflorate cu amici. MIHALE, O. 205. Masa era... împodobită cu blide și tacîmuri de argint. SADOVEANU, Z. C. 135. Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. REBREANU, P. S. 131. – Pl. și: (rar) bliduri (POPESCU, B. II 30).

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adînc) de pămînt, de lemn sau de metal, din care se mănîncă; strachină. ◊ Expr. (Ir.) A mînca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, în raporturi strînse cu cineva. ♦ Cantitate de mîncare cuprinsă într-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = sumă de bani sau altă răsplată (neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor în care se pune mîncarea. – Slav (v. sl. bliudu).

BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adâncit, de diferite forme și cu diferite întrebuințări. ~ de bucătărie. ◊ A mânca dintr-un ~ (cu cineva) a fi în relații de strânsă prietenie (cu cineva). 2) Conținutul unui asemenea vas. * Un ~ de linte plată, de obicei neînsemnată, pentru care cineva se angajează să comită o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregătirea sau la servirea mâncării; veselă; vase. * A intrat nora în ~e se spune despre o persoană cu mișcări stângace, în special când aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

blid n. 1. strachină de pământ sau de lemn; 2. pl. tot felul de vase de pământ. [Slav. BLĬUDŬ].

blid n., pl. e (vsl. blĭndŭ, d. got. binds, vas, blid). Vas de bucătărie, maĭ ales farfurie: a spăla blidele după prînz. Cantitatea de mîncare dintr’un blid: Isav și-a vîndut dreptu de întîĭ născut pe un blid de linte. A intrat nora’n blide: se zice de o femeĭe care răstoarnă lucrurile pin bucătărie.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

linge [At: CORESI, EV. 361 / Pzi: ling / E: ml lingere] 1 vt (D. animale; pex d. oameni) A trece în mod repetat cu limba peste ceva. 2 vt (Pop; dep; îe) A ~ unde a scuipat A-și schimba în bine atitudinea față de ceva blamat înainte. 3 vt (Îe) A ~ în bot pe cineva A linguși (1). 4 vr (Pop; îe) A se ~ în bot (cu cineva) A se săruta cu cineva. 5 vt (Pop) A linguși (1) pe cineva. 6 vt (Pop; îe) A ~ mâna (sau mâinile, laba) cuiva A manifesta servilism față de cineva, sărutându-i, insistent, mâna. 7 vt (Pop; îe) A ~ picioarele (sau cizma, cizmele) cuiva A se umili în fața cuiva. 8 vt (D. animale; pgn, d. oameni) A se hrăni luând mâncarea prin atingeri repetate cu limba. 9-10 vtr (Pfm; îe) A-și ~ degetele (sau, buzele, botul) ori a se ~ pe degete (sau pe buze) A trece cu limba peste degete sau peste buze, pentru a lua ultimele resturi ale unui aliment care produce o deosebită plăcere celui care l-a mâncat. 11 vt (Pfm; îe) A-și – buzele A-și manifesta o dorință sau o poftă mare pentru ceva de mâncare. 12 vt (Reg; îe) A ~ melesteul A fi foarte sărac. 13 vt (Îae) A fi foarte zgârcit. 14 vt (Îvp; îe) A ~ talerele A fi lipsit de importanță. 15 vt (Înv; îe) A ~ țărână (sau lut) A nu avea nici o scăpare. 16 vt (Îe) A putea ~ mac (sau miere) undeva A fi un loc foarte curat, datorită hărniciei proprietarului. 17 vt (Fam; îc) ~-blide (sau ~-taler, ~-talere, ~-talger, ~-talgere, ~-tipsia) Persoană lipsită de demnitate, care trăiește pe seama altora. 18 vr (Îe) A se ~ pe bot de ceva A fi nevoit să renunțe la ceva. 19 vt A mânca tot ce i s-a oferit cu lăcomie. 20 vt (Reg; d. molii) A roade. 21 vrp (Reg; fig) A fi valorificat. 22 vt (Reg) A fura. 23 vr (Îvr) A se șterge. 24 vi (Reg; pcf) A ninge.

LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.

LINGE-BLIDE s. m. (Familiar) Persoană care trăiește pe socoteala altora; parazit.

LINGE-TALGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.

A LINGE ling tranz. 1) (mai ales despre animale) A netezi cu limba (în semn de afecțiune). 2) (mâncare) A lua câte puțin cu limba, atingând în mod repetat. ◊ A-și ~ degetele a încerca o plăcere deosebită mâncând ceva gustos. 3) fig. fam. A linguși în mod înjositor. ◊ Linge-blide om care trăiește pe socoteala altora; trântor; parazit. /<lat. lingere

linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker].

linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui linge-blide; pl. linge-blide

!linge-blide (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui linge-blide; pl. linge-blide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLID s. 1. v. strachină. 2. v. cupă.

BLID s. 1. strachină, (Transilv., Ban., Olt.) taier. (Un ~ de mîncare.) 2. căuș, ciutură, cupă, (reg.) făcău. (~ la roata morii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blid (blide), s. n.1. Vas, strachină. – 2. Paletă la roate de moară. – Mr. blid. Sl. bljudŭ, bljudo, bljuda (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Fremdw., 78), cf. bg. bljudo, sb. bljuda, alb. bljudë (G. Meyer 40). – Der. blidar, s. m. (olar); blidar, s. n. (dulap de bucătărie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

blid, blide, s.n. 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat, / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria, 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor (semn al bunăstării familiei respective): „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru, cu a mâțului” (Memoria, 2001: 102). 3. Depresiune. ■ (top.) Blidul lui Pintea, platou în Cufoaia. (Sec. XVI). – Din sl. bliudŭ (DEX, MDA).

blid, blide, s.n. – 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria, 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor; mai demult, era un semn al bunăstării familiei respective: „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru, cu a mâțului” (Memoria, 2001: 102). 3. Depresiune. ♦ (top.) Blidul lui Pintea, platou în Cufoaia (Lăpuș). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din sl. bliudŭ (Șăineanu, Miklosich, DEX, MDA).

blid, -e, s.n. – 1. Strachină de lut sau tablă: „Cer la mută de mâncat / Ie-mi dă blidu nespălat” (Memoria 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălțuită și pictată, care se agață ca ornament pe pereții interiori ai caselor; mai demult, era un semn al bunăstării familiei respective: „Și-am uitat, mândră, să-ți spui / Câte blide-aveți în cui: / Patru cu a mâțului” (Memoria 2001: 102). – Din sl. blidŭ (Miklosich, DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A (se) vinde pe un blid de linte – Expresia, foarte veche și răspîndită, vine din biblie, care era pe vremuri singura carte pe care o învățau și… neștiutorii de carte. Se povestește că Esau, întîiul născut al patriarhului Isac, revenind într-o zi acasă de la cîmp, obosit și înfometat, i-a cerut lui Iacob, fratele său geamăn, să-i dea și lui să mănînce din lintea pe care acesta o gătise. Iacob, care încă din pîntecele mamei (spune legenda) se afla într-o mare rivalitate cu Esau, fu de acord să-i dea un blid de linte, dar cu condiția ca fratele său să-i cedeze în schimb dreptul de primogenitură (de prim-născut), care la orientali, ca și la casele domnitoare, era legat de anumite privilegii. Tîrgul s-a făcut, și acel biet „blid de linte” a ajuns de atunci în multe limbi și în multe guri! Expresia înseamnă: a te vinde pentru o nimica toată, a-ți închiria serviciile pentru o bagatelă etc. BIB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

linge-blide s. m. invar. om care trăiește pe socoteala altora, parazit, om de nimic.

n-am mâncat din același blid expr. (iron.) folosită pentru a critica comportamentul exagerat de familiar al unei persoane considerate inferioare ca statut social, profesional etc.

Intrare: blid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blid
  • blidul
  • blidu‑
plural
  • blide
  • blidele
genitiv-dativ singular
  • blid
  • blidului
plural
  • blide
  • blidelor
vocativ singular
plural
blidă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: linge-blide (s.f.)
linge-blide2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-blide
  • linge-blide
plural
  • linge-blide
  • linge-blide
genitiv-dativ singular
  • linge-blide
  • linge-blide
plural
  • linge-blide
  • linge-blide
vocativ singular
plural
Intrare: linge-blide (s.m.)
linge-blide1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linge-blide
  • linge-blide
plural
  • linge-blide
  • linge-blide
genitiv-dativ singular
  • linge-blide
  • linge-blide
plural
  • linge-blide
  • linge-blide
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blid, blidesubstantiv neutru

popular
  • 1. Vas adânc de lut, de lemn sau de tinichea din bucătăria țărănească. DEX '09 DLRLC
    sinonime: strachină diminutive: blidișel
    • format_quote Ea îl chema cu glas blînd și îi punea într-un blid mîncare. SADOVEANU, N. F. 31. DLRLC
    • format_quote Un blid ca o jumătate de mierță era plin de curechi acru. RETEGANUL, P. I 65. DLRLC
    • 1.1. Cantitatea de mâncare, bucatele servite într-un astfel de vas. DLRLC
      • format_quote Îți pune cineva dinainte un blid de mîncare. HOGAȘ, DR. II 59. DLRLC
      • chat_bubble Pe (sau pentru) un blid de linte = pentru o răsplată neînsemnată (primită ca preț al unei josnicii). DEX '09
        • diferențiere Blid de linte = (cu aluzie la un fapt povestit de biblie) sumă de bani sau altă răsplată (de valoare neînsemnată) pentru care cineva comite o josnicie, în special un act de trădare. DLRLC
    • chat_bubble A intrat nora în blide, se zice în ironie unei persoane care e neîndemânatică sau sparge ceva. DLRLC
    • chat_bubble A mânca dintr-un blid cu cineva = a fi în mare intimitate cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (la) plural Vase de bucătărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd sfîrșiră masa, fetele își strînseră blidele și le așezară frumos în coșurile acoperite cu ștergare albe, înflorate cu arnici. MIHALE, O. 205. DLRLC
    • format_quote Masa era... împodobită cu blide și tacîmuri de argint. SADOVEANU, Z. C. 135. DLRLC
    • format_quote Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. REBREANU, P. S. 131. DLRLC
  • comentariu rar Plural și: bliduri. DLRLC
etimologie:

linge-blide, linge-blidesubstantiv masculin invariabil
linge-blide, linge-blidesubstantiv feminin invariabil

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic