VALVÂRTEJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. în valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. învălmășeală, dezordine. 2. Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ Fig. în dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

valvârtej [At: POLIZU / S și: val-vârtej / Pl: (1-2) ~uri / E: val¹ + vârtej] 1 sn Vârtej de apă. 2 sn (Fig) Dezordine (1). 3 sn (Îe) A face (ceva) ~ A învălmăși. 4 sn (Îe) A se face (sau a sta) ~ A depune toate eforturile pentru a reuși într-o acțiune. 5 av (Mai ales pe lângă verbe de mișcare) Cu cea mai mare repeziciune Si: (reg) valvârciog. 6 av În mare agitație. 7 av Cu înfrigurare. 8 av În dezordine.

VALVÂRTEJ, (1) valvârtejuri, s. n., (2) adv. 1. S. n. Volbură, vâltoare, bulboană. ◊ Loc. adv. În valvârtej = în spirală, rotocol. ♦ Fig. Învălmășeală, dezordine. 2.Adv. Vijelios, repede, în iureș. ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. ♦ În dezordine; claie peste grămadă; buluc. – Val¹ + vârtej.

valvîrtej s.n., adv. 1 s.n. Volbură, vîltoare, bulboană. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri (GOGA). ◊ Loc.adv. În valvîrtej = în învălmășeală, în dezordine; buluc. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a învălmăși, a răsturna. 2 adv. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) Vijelios, repede, în iureș. Val-vîrtej aleargă norii (IOSIF). ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. Baba, simțind asta,... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CR.). 3 adv. Fig. În dezordine; claie peste grămadă; buluc. • scris și val-vîrtej. pl. -uri. /val¹ + vîrtej.

VALVÎRTEJ², valvîrtejuri, s. n. 1. Volbură, viitoare. [Acceleratul] scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 40. ◊ Loc. adv. În valvîrtej = în spirală, rotocol. Șalul de la brîu se desfășurate în valvîrtej de la-nceput. RUSSO, O. 148. 2. Fig. învălmășeală, dezordine. S-au folosit de valvîrtejul care se stîrnise înlăuntru și în curte și au fugit și alții. PAS, L. I 67. – Formă gramaticală: art. și (neobișnuit) valul-vîrtej (COȘBUC, AE. 127).

VALVÎRTEJ¹ adv. 1. Repede, vijelios, în iureș. Ca purtați de vijelie, Valvîrtej aleargă norii. IOSIF, P. 74. ♦ În mare agitație, cu înfrigurare. Am pus pe jandarmi să caute. Umblă și cumătru Neculai valvîrtej. SADOVEANU, P. S. 108. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă. CREANGĂ, O. A. 131. 2. În dezordine, în neorînduială, claie peste grămadă; buluc. Feluritele impresii îi năvăleau în cap valvîrtej și-i tirau gîndurile și mirarea ca într-un șuvoi năprasnic. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai valvîrtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a răsturna, a răvăși, a da peste cap. Toate întocmirile... dependente de coroana Austriei erau făcute valvîrtej. ODOBESCU, S. III 522.

val-vîrtej n., pl. urĭ. Mare amestec și mișcare: valvîrteju uneĭ cataracte, uneĭ revoluțiunĭ. Adv. A face, a răsturna valvîrtej, a răsturna și a amesteca de tot.

!valvârtej¹ adj. invar., adv. (plecare ~, a pleca ~)

valvârtej² (vâltoare) (pop.) s. n., pl. valvârtejuri

valvârtej² s. n., pl. valvârtejuri

valvârtej¹ adv.

valvârtej s. n., pl. valvârtejuri

valvârtej adv.

valvîrtej

VALVÂRTEJ s., adv. 1. s. v. bulboană. 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)

VALVÎRTEJ s., adv. 1. s. bulboacă, bulboană, ochi, vîltoare, vîrtej, volbură, (rar) scoc, (reg.) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilv. și Ban.) dălbină, (Olt. și Transilv.) dornă, (prin Munt.) șioi, (prin Transilv. și Maram.) știbloancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) știoalnă, (Bucov., Transilv. și Mold.) știulboană, (Transilv., Ban. și Olt.) toaie, (Ban.) vir, (înv.) smîrc. (~ al unei ape curgătoare.) 2. adv. furtunos, vijelios. (Oștile veneau ~.) 3. adv. buluc, droaie, gloată, grămadă. (Se repezeau ~ la el.)