VALVÎRTEJ², valvîrtejuri, s. n. 1. Volbură, viitoare. [Acceleratul] scuipă foc, înghite drum, Și-ntr-un valvîrtej de fum Taie-n lung pădurea toată. TOPÎRCEANU, B. 40. ◊ Loc. adv. În valvîrtej = în spirală, rotocol. Șalul de la brîu se desfășurate în valvîrtej de la-nceput. RUSSO, O. 148. 2. Fig. învălmășeală, dezordine. S-au folosit de valvîrtejul care se stîrnise înlăuntru și în curte și au fugit și alții. PAS, L. I 67. – Formă gramaticală: art. și (neobișnuit) valul-vîrtej (COȘBUC, AE. 127).