valvîrtej s.n., adv. 1 s.n. Volbură, vîltoare, bulboană. Atîtea curcubeie tremur în valvîrtejul ei de picuri (GOGA). ◊ Loc.adv. În valvîrtej = în învălmășeală, în dezordine; buluc. ◊ Expr. A face (ceva) valvîrtej = a învălmăși, a răsturna. 2 adv. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) Vijelios, repede, în iureș. Val-vîrtej aleargă norii (IOSIF). ♦ Fig. Cu înfrigurare, în mare agitație. Baba, simțind asta,... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă (CR.). 3 adv. Fig. În dezordine; claie peste grămadă; buluc. • scris și val-vîrtej. pl. -uri. /val¹ + vîrtej.