3 intrări
63 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (10)
- relaționale (8)
- etimologice (3)
- argou (19)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUPT1 s. n. Faptul de a (se) rupe. ◊ Loc. adv. În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în Evul Mediu, în Țările Române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare (1). – V. rupe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rupt1 sn [At: (a. 1712) IORGA, S. D. XI, 70 / V: ruptă sf / Pl: ~e / E: rupe] 1 Rupere 2 (Îe) (Nici) în ~ul capului Nicidecum. 3 (Îe) A veni (sau a se duce) în (sau de-a) ~ul capului (sau sufletului) A veni sau a se duce foarte repede. 4 (În legătură cu modul de remunerare a muncii; îe) Cu ~ul sau cu ~a (reg în ~ sau la ~) În raport cu o cantitate de muncă dinainte stabilită, indiferent de durata executării ei Vz în acord (4). 5 (D. o cantitate de muncă; îae) Dinainte stabilit Si: impus. 6 (Reg; îe) Cu ~ ul Cu ziua. 7 (Îe) Pe ~e sau pe ~ ele(a) Cu mare intensitate Si: din răsputeri, pe brânci (18). 8 Uzare. 9 (Reg; îs) ~ul oilor (sau al sterpelor, al mieilor) Separarea oilor fără lapte și a mieilor de oile de lapte. 10 (Reg; îas) Ziua când se face ruptul (8). 11 (Reg; îe) ~ de zi Revărsatul zorilor. 12 (Înv) Decizie în urma unei deliberări. 13 (Reg; îs) ~ul prețului Fixarea prețului unei vânzări. 14 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova; îf ruptă) Înțelegere între contribuabil și visterie prin care, în locul tuturor dărilor existente, se plătea anual (în rate) o sumă globală fixă Si: (înv) ruptoare (5). 15 (Pex) Suma totală stabilită prin ruptă (13). 16 (Îe) Cu ~ ul sau cu ~a, (reg) într-un ~ Cu ridicata Si: cu toptanul. 17 (Îae) În total. 18 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. relații sociale) Desfăcut (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rupt2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 1591/40 / Pl: ~pți, ~e / E: rupe] 1 Lipsit de continuitate. 2 Despărțit în mai multe părți. 3 (D. părți ale corpului) Fracturat (1). 4 (Fig; d. inimă, suflet) Copleșit de milă. 5 (Fig; d. inimă, suflet) Copleșit de durere, de deznădejde. 6 Sfărâmat. 7 (D. construcții) Dărăpănat (1). 8 (Înv; d. pământ) Desțelenit. 9 (D. mișcări, sunete, vorbe etc.) Întretăiat. 10 (Fig; d. relații sociale) Desfăcut (11). 11 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Uzat. 12 (Pex; d. oameni) Zdrențăros. 13 (D. corp sau părți ale corpului) Rănit. 14 (Udp „de”, care arată cauza) Extenuat (1). 15 Smuls. 16 (Îe) A cere smochine ~e din pomii Rusalimului A cere lucruri imposibile. 17 (Îe) A spune (sau a zice) -ales A spune clar, precis. 18 (Îe) A fl ~ din soare (sau din rai) A (fi) foarte frumos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPT1 s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare (1). – V. rupe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RUPT1 s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În expr.) Ruptul prețului = fixarea, stabilirea prețului unei vînzări. (Nici) în ruptul capului = cu nici un preț, pentru nimic în lume. Nu putea pricepe nici în ruptul capului năzdrăvana întîmplare de la birt. CAMIL PETRESCU, O. II 12. Abia se mai purta pe picioare, și-n ruptu capului nu s-ar fi înduplecat să intre într-un spital. VLAHUȚĂ, N. 6. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura. Posesorul vinde roada anului... iarna cu ruptul... pe ce-o da tîrgul și norocul. La TDRG. Spune-i că m-am măritat... Dup-un sec de mărăcine Ce mă bate-n toate zile Și-mi dă lucru cu ruptul Și mîncare cu pumnul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brînci. Muncește pe rupte. – Forme gramaticale: (în expr.) rupta, rupte, ruptelea, ruptele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj. 1. Făcut bucăți, ciopîrțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit (prin întrebuințare). Trimise pe Marioara să ceară un rînd de haine, oricît de rupte, de la unchiul ei. REBREANU, R. II 208. Un bordei, ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe lăiți și atîta era tot. CREANGĂ, P. 73. Bietul om slab, palid, avînd sumanul rupt Și-o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgînd piciorul încet. ALECSANDRI, P. A. 210. ♦ Cu carnea trupului sfîșiată; rănit. Rupți îi sînt genunchii și rupte a sale coate. ALECSANDRI, P. III 307. ◊ Fig. Spune, mîndră, și-mi ghicește: Codru de ce-ngălbinește, Voinic de ce-mbătrînește. – Codrul, de zăpadă multă, Voinic, de inimă ruptă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212. ♦ (Despre animale, mai rar despre oameni) Sfîșiat, sfîrtecat. Ei, ei! ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărîmate la pămînt, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă. CREANGĂ, A. 29. Mulți le rămîn în urmă, rupți, morți, căzuți pe brînci! ALECSANDRI, P. A. 145. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. «de», arătînd cauza) Zdrobit, copleșit, sleit. Oamenii în repaus, rupți de osteneala din timpul nopții, adorm duși. BART, S. M. 20. Pleca dimineața și nu se mai întorcea acasă decît noaptea, de obicei foarte tîrziu și rupt de osteneală. VLAHUȚĂ, O. A. III 21. Flămînzilă și Setilă... așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. Lanț rupt. ♦ Fig. (Despre relații sociale) Desfăcut, anulat, stricat. Consideră prietenia ruptă definitiv. SAHIA, N. 97. ◊ Expr. (Regional) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rînduială Nu putem nici pînă dimineață Rămînea. BUDAI-DELEANU, Ț. 111. ♦ Sfărîmat; (despre părți ale corpului) fracturat. Cînd iacă, se întîlnește cu un corb ce avea o aripă ruptă. ISPIRESCU, L. 43. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. V. cules. Floare ruptă. ◊ Expr. Bucățică ruptă v. bucățică. 4. Care a pierdut legătura cu...; izolat, îndepărtat, înstrăinat de... Cîntecele rupte cu totul de intonațiile muzicii populare, cu formele ritmice stereotipe, cu rezonanță de operetă ieftină... se îndepărtează definitiv de inima poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival v. A RUPE și A SE RUPE. ◊ ~ de oboseală foarte ostenit. ~ de foame foarte flămând. Râde ~tul de cârpit se spune despre cel care își bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este îndepărtat, înstrăinat. ~ de viață. /v. a rupe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rupt a. 1. făcut bucăți: haine rupte; 2. sfărâmat: lanțuri rupte; 3. fig. sdrobit: rupți de foame și obosiți de trude; 4. fixat în total: preț rupt. ║ n. ruptoare: cu ruptul; în ruptul capului, cu niciun preț.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rupt, -ă adj. (d. rup 2). Sfîșiat, făcut bucățĭ: o cămașă ruptă. Frînt: un picĭor rupt. Desprins cu violență: un picĭor rupt. Căzut: un pod rupt. Ros, uzat: ghete rupte. Fig. Anulat: contract rupt. Rupt (în coș [coșu peptuluĭ]) de foame, foarte flămînd. Rupt de osteneală, foarte ostenit. Rupt din soare, foarte frumos: o fată ruptă din soare. Bucățică ruptă, foarte asemenea: acest copil e bucățica ruptă tată-su. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a rupe des. Închidere, disolvare, spargere: după ruptul seimuluĭ Leșilor (Cost.). Preț p. o bucată de moșie luată (ruptă) în arendă, preț în general. Nicĭ în ruptu capuluĭ, cu nicĭ un preț, categoric nu. (Totușĭ există și loc. a-țĭ rupe capu, a te duce draculuĭ, a muri, și decĭ nicĭ în ruptu capuluĭ s’ar putea explica și pin „nicĭ chear dac’aș muri”). Cu ruptu (sud și vest), cu hurta, cu toptanu. S. f., pl. e. Bir fix pe care negustoriĭ străinĭ de acelașĭ fel îl plăteaŭ vistieriiĭ (Ĭorga, Negoț, 128): ruptele vistieriiĭ. Ruptoare, învoĭală în care cîștigu saŭ perderea îl privește pe cel ce primește baniĭ: cu rupta (în Trans. cu ruptu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUMPE vb. III v. rupe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUMPE vb. III v. rupe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUMPE vb. III v. rupe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâșia un lucru smulgând bucăți din acesta. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Var.: (reg.) rumpe vb. III] – Lat. rumpĕre.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rupe [At: PSALT. 86 / V: (îrg) rumpe (Pfs: 3 și rumse; Par: rumt) / Pzi: rup / Pfs: rupse / Par: rupt / E: ml rumpere] 1-2 vrt(a) A distruge continuitatea unui material (trăgându-l sau întinzându-l în direcții opuse) Si: a frânge (1-2). 3 vt (Îe) A (-și) ~ lanțul (sclaviei sau de robie) A se elibera din robie Si: a (se) descătușa (3-4), a (se) dezrobi (1-2). 4 vt (Pex; îae) A (se) elibera dintr-o constrângere. 5 vt (Îe) A ~ cuiva inima (sau sufletul) A-i provoca cuiva multă milă, durere, deznădejde. 6 vt (Pex; îae) A provoca o emoție puternică. 7 vi (îe) A i se ~ (cuiva) inima (sau sufletul, reg, rărunchii etc.) (de milă, de durere, de jale etc.) A-i fi cuiva milă. 8 vr (Îae) A simți o deznădejde sau o mare durere sufletească. 9 vr (Pex; îae) A simți o emoție puternică. 10-11 vtr (D. părți ale corpului) A (se) fractura (3-4). 12 vt (Îe) A-și ~ gâtul (sau grumajii) A muri. 13 vt (Îae) A-și pierde averea, situația. 14 vt (Îae; pex) A o păți. 15-16 vtr (Îe) A-și ~ mâinile A-și frânge (14) mâinile. 17 vr (Fig) A se îndoi de la mijloc Si: a se apleca. 18-19 vtr (D. oameni; șîe A se ~ în coș) A (se) epuiza (8-9). 20 vr (Înv; fig) A se întrista. 21 vt A desface în două (deschizând drum de trecere). 22 vt (Îe) A ~ frontul (sau tabăra) A străpunge linia de apărare a inamicului. 23 vt (Îrg) A ~ țelina (sau țelinile) A desțeleni (1). 24 vt (D. o moșie, un teren) A împărți. 25 vt (C. i. suprafețe) A întrerupe (producând goluri) 26 vt (La jocul de cărți) A tăia. 27-28 vtr A distruge prin sfărâmare, spargere, lovire etc. Si: a sfărâma, a strica. 29 vt (Mun; îe) A ~ căruța A da de belea. 30-31 vtr (D. pământ, maluri etc.) A surpa. 32-33 vtr (D. părți ale corpului, pex, oameni) A zdrobi. 34 vt (Îe) A ~ pe cineva în coș A bate zdravăn. 35 vr (Fig; d. oameni) A se ruina (6). 36 vr (D. nori) A da o ploaie torențială. 37 vt (Reg) A zdrobi. 38 vt (Reg) A frânge părțile lemnoase ale tulpinilor de cânepă sau de in topite, pentru a se putea melița mai bine. 39-40 vtr A întrerupe. 41 vt (Olt; îe) A ~ cazanul A desface capacul cazanului de țuică pentru a opri distilarea. 42 vi (Îe) A(o)~ cu ceva (sau cu cineva) A pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. 43 vt (C.i. tratate, legi etc.) A abroga. 44 vt (C.i. tratate, legi etc.) A încălca. 45 vt (Trs; Mol) A înțărca vițelul sau mieii. 46-47 vtr A (se) distruge un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. prin întrebuințare Si: a roade (15-16), a uza. 48 vt (Îe) A ~ cartea A învăța mult (pentru a ști pe de rost). 49 vt A sfâșia un lucru. 50 vt A smulge o parte dintr-un obiect. 51 vi (Reg; îe) A-și ~ din ochi (sau din suflet, din inimă) A da ceva cu mare greutate (de nevoie). 52-53 vtr (Îe) A (se) ~ tușea A expectora (1). 54-55 vtr A-l ~ (sau a se ~) la foaie (sau în jos, la coș etc.) A avea diaree. 56 vt (Rar) A fărâmița (1). 57 vt(a) (S.i. un animal) A sfâșia. 58 (Îe) A-l ~ foamea (pe cineva) A-i fi foarte foame. 59 vt A desprinde o parte din ceva (pentru a și-o însuși). 60 vt(a) (îe) A (-și) ~ (ceva) de la gură A se lipsi de strictul necesar pentru altcineva. 61 vt A obține (cu greu) o sumă de bani. 62 vt (Înv) A jefui. 63-64 vtr A smulge din locul unde este fixat. 65 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) urechile A pedepsi, trăgând (tare) de urechi. 66 vt (Îae) A bate zdravăn. 67 vt (Îe) Cât ai ~ un (fir de) păr din cap Gata-gata să se întâmple. 68 vt (C. i. flori, frunze, fructe etc.) A culege (1). 69-70 vrt A (se) desprinde (cu oarecare efort) de lângă cineva sau ceva depărtând(u-se) Si: a (se) desface (29), a (se) despărți (28), a (se) desprinde (18) a (se) separa. 71-72 vrt (De obicei dp „din”) A se desface dintr-un tot Si: a (se) desface (7), a (se) desprinde (5), a (se) detașa (1), a (se) izola. 73 vt (Fig) A se îndepărta de... Si: a pierde legătura cu..., a se înstrăina. 74-75 vrt (D. grupuri, colectivități) A se desface în mai multe părți Si: a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) risipi (13-14), a (se) răzleți. 76 vt (Îe) A (se) ~ rândurile A (se) strica ordinea unui șir aliniat. 77 vt(a) (Îpp; adesea urmat de verbe la infinitiv) A începe. 78 vt (îe) A o ~ la (ori de fugă (ori la goană, la sănătoasa, la picior) sau (reg) a o ~ de-a fuga (sau, tranzitiv) a ~ fuga A o lua la fugă. 79 vi (Mun; îe) A o ~ din loc A începe o acțiune. 80 vi (Mun; îae) A fugi (1). 81 vi (Îe) A o ~ de plâns A se porni pe plâns. 82 vi (Îae) A plânge în hohote. 83 vi (Reg) A spune. 84 vt (Cu complementul „vorba”, „limbă” sau tranzitiv, îe) A o ~ (pe sau în...)... A se exprima greu într-o limbă străină. 85 vt (Îvr) A da la iveală Si: (înv) a râgăi. 86 vt (Îvr) A face să izbucnească. 87-88 vir (Îrg; d. ape) A se revărsa (1). 89 vt (Îrg; îe) A ~ prețul (sau prețurile, târgul, tocmeala etc.) A cădea de acord asupra prețului. 90 vt (Înv; îe) A ~ sfat (sau sfatul) A lua o hotărâre în urma unor discuții Si: a decide (1), se înțelege, a hotărî (6). 91 vt (Îrg; îe) A – judecata (sau legea A da o sentință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ruptă sf vz rupt1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr-însul. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Var.: (reg.) rumpe vb. III] – Lat. rumpĕre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material (trăgîndu-l sau întinzîndu-l în direcții contrare); a despărți (intenționat) un obiect în două sau mai multe bucăți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță, ba cîteodată rupea leuca. CREANGĂ, P. 115. Din două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi dai pe Măndica. ALECSANDRI, T. I 327. Amar de zilele mele, Că lanțurile le-am rupt, Dar mătasa n-am putut, C-aia-mi taie mînile. BIBICESCU, P. P. 287. ◊ Refl. Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața, căci era putredă. ISPIRESCU, L. 55. Dînd într-un văgaș adînc, înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș: se rupsese osia și rămăsese în trei roate. GHICA, S. A. 96. Dar cînd Gruie se-ntindea, Două funii se rupea. ALECSANDRI, P. P. ◊ (În contexte figurate) Romînul cu-a sa mînă rupe lanțul de robie. ALECSANDRI, O. 74. Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amîndoi o groapă să ne astupe. BUDAI-DELEANU, Ț. 167. ◊ Expr. A rupe (sau, refl., a i se rupe cuiva) inima (mai rar sufletul, rărunchii) = a produce cuiva (sau a simți) o mare durere. Începu a se boci de ți se rupea rărunchii de milă. ISPIRESCU, L. 30. Milă mi-e de tine; dar de mine, mi se rupe inima de milă ce-mi este. CREANGĂ, A. 68. Treci, dorule, Murășul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116. A rupe inima tîrgului v. inimă (IV). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A fractura. Ei, cum căzui eu, neiculiță!... Să-mi rup nasul și mai mult nu. DELAVRANCEA, O. II 114. Iute se întoarnă înapoi, zburînd neîncetat, de frică să nu-i mai rupă cineva și celalalt picior. CREANGĂ, P. 96. Da dați-mi pace, că mi-ți rupe vro mînă. ALECSANDRI, T. 87. ◊ (Prin exagerare) O să mă bată, o să-mi rupă oasele. AGÎRBICEANU, S. P. 39. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult, a obosi (umblînd fără folos). A-și rupe gîtul (sau grumajii) = a o păți rău de tot, a-și pierde viața, cinstea, averea. Mașina săltă vertiginos peste gropi și pietroaie... viră nebunește și dispăru. – Ce oameni! Ce oameni! se minună cu indignare Onisfor Sachelarie. Au să-și rupă gîtul. C. PETRESCU, Î. II 222. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămînii (vorbind sau cîntînd prea mult). ♦ A întrerupe, a curma. Nici unul nu-ncearcă să rupă Tăcerea. COȘBUC, P. I 290. Soția... sa era în stare să rupă relațiile cu cei mai buni amici. BOLINTINEANU, O. 416. ◊ Expr. A o rupe cu ceva sau cu cineva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. În chipul acesta credeau autorii că au rupt-o cu metoda tratajelor. CĂLINESCU, I. C. 145. A rupe prețul (sau tîrgul) = a ajunge la învoială (după o tocmeală îndelungată); a cădea de acord asupra condițiilor, prețului. S-a înamorat de domnișoara... și m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. ALECSANDRI, T. 774. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. Au început a țupăi... și a se sfărma jucînd, cît și-au rupt tot cojocul bucățele. SBIERA, P. 9. După tine alergînd, Trei perechi de cizme-am rupt. TEODORESCU, P. P. 324. 3. Tranz. A distruge continuitatea unui obiect (prin sfărîmare, spargere, bătaie, tăiere, frîngere). Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare. VLAHUȚĂ, R. P. 7. ◊ Fig. Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. Muscalii rupseră frontul într-un loc ce se cheamă Uman; și prinseră a-i fugări pe nemți. SADOVEANU, M. C. 129. A rupe sau (refl.) a se rupe gheața v. gheață. 4. Tranz. A sfîșia un lucru smulgînd bucăți dintr-însul; a smulge o parte dintr-un obiect. Zări pasărea rupînd cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ISPIRESCU, U. 47. Cu toate că rupea din ea, turta rămînea tot întreagă. ȘEZ. I 260. ♦ A sfîșia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacîndu-l, lovindu-l, bătîndu-l). Copiii după ei se țin Și cîinii dau să-i rupă. IOSIF, PATR. 52. Vede că se răped cînii să rupă omul, nu altăceva. CREANGĂ, P. 147. Ici a furat un cîrlan, dincolo o rupt un mînz, la cutare un porc. CONTEMPORANUL, III 700. ♦ A zdrobi. Izbi cu pumnul în masă spre vioară, Și-n murmur carnea pumnului a rupt. COȘBUC, P. I 140. ◊ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. PAS, Z. III 281. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55. 5. Tranz. A desprinde (trăgînd cu putere) din locul unde este fixat; a smulge. Comandantul vostru își răsucea mustața, parcă ar fi vrut s-o rupă. PAS, Z. I 58. Rupse un copaciu din rădăcină. RETEGANUL, P. IV 18. Atunci fata i-au rupt pe nesimțite trei peri de aur din cap. SBIERA, P. 124. Avură grijă să poruncească argatului ca, în minutul ce va auzi ceva zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din strașina casei, ca să le dea de știre. ISPIRESCU, L. 149. ◊ Expr. A rupe (cuiva) urechile = a-i aplica cuiva o pedeapsă, trăgîndu-l de urechi. Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile. ALECSANDRI, T. I 38. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. Își rupe pîinea de la gură să-și trimită plodurile la învățătură. C. PETRESCU, R. DR. 352. Abia întors, se urcase în tren, poate călătorise pe un vagon, poate își rupsese de la gură ultimii bani, pentru a-mi aduce mie amintirile pe care le socotea atît de neprețuite. id. S. 160. ♦ (Cu privire la flori, fructe) A desprinde de pe tulpină; a culege. După ce dete cîteva tîrcoale prin grădină cu roabele după dînsa, veni și la stuful de trandafir, să rupă cîteva flori. ISPIRESCU, L. 78. Din cînd în cînd cu mîna argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă. EMINESCU, O. IV 93. Ele că-mi plecau Și pe cîmp umblau, A rupe începură Iederă și mure. ANT. LIT. POP. I 310. ◊ Fig. Chipul tău e rupt din soare. BOLINTINEANU, O. 56. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. La TDRG. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. III 42. ◊ Fig. Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. REBREANU, R. I 267. 6. Refl. A se desprinde (cu oarecare efort) de lîngă cineva sau ceva, a se depărta de cineva sau de ceva. Brigadierul se rupse de grup și se îndreptă spre Gheorghe Soare. MIHALE, O. 108. Hăitașii se rupseră din grămadă. SADOVEANU, O. I 60. ◊ Tranz. Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. STANCU, D. 44. Pe mireasă o înhăță zmeul de mijloc, o rupse dintre ai săi, se înălță în aer și se făcu nevăzut cu fată cu tot. ISPIRESCU, L. 258. ♦ (Despre grupuri, colectivități) A se desface în două (sau în mai multe), a se împrăștia. Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. VLAHUȚĂ, O. A. 158. În piață ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți s-apucăm fiecare spre casă. id. ib. 234. ◊ Tranz. (În expr.) A rupe (sau, rar, refl., a se rupe) rîndurile = (despre un grup de oameni) a strica ordinea unui șir aliniat, a se împrăștia; (despre rînduri) a înceta să formeze un șir aliniat. V-ați oprit scurt în fața hingheriei. Ați rupt rîndurile și v-ați împrăștiat primprejur și-ați cules toate pietrele de pe cîmp. PAS, Z. I 58. Soldații și-au lăsat armele jos... Se comandă drepți – și nimeni nu mai mișcă. Se rup rîndurile cu noi – și iar ne comandă drepți. SAHIA, N. 120. A o rupe la (sau de) fugă (mai rar la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. Omul se întoarse și o rupse la fugă, cu capul înainte, printre sălcii. DUMITRIU, N. 248. Lăsînd culionul și toiagul, o rupse la sănătoasa. STĂNOIU, C. I. 158. Calul sări și o rupse la goană. DELAVRANCEA, O. II 99. Case mici, tupilate... parcă stau gata s-o rupă de fugă. VLAHUȚĂ, R. P. 16. Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte. ALECSANDRI, T. I 457. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drumul (obținînd un loc de trecere). Și cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci, patruzeci de băieți fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta. CREANGĂ, A. 10. ◊ (Complementul indică drumul deschis) Rupînd drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. SADOVEANU, O. I 511. Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O.I 148. 7. Tranz. (Cu complementul «vorbă» sau în expr. a o rupe (pe)...) A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști numai puține cuvinte. Generalul... o rupea binișor romînește. CAMILAR, N. I 259. Vorbește încai franțuzește?... A fi rupînd și el vro două vorbe ca toată lumea. ALECSANDRI, T. I 36. – Variantă: (învechit) rumpe (EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. II 15, NEGRUZZI, S. I 62) vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RUPE mă rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface în bucăți (prin întindere, îndoire, frângere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre îmbrăcaminte, încălțăminte sau obiecte confecționate din țesături) A-și pierde integritatea, nemaiputând fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se depărta (de lângă cineva sau ceva), fără a mai avea contact. ~ de casă. /<lat. rumpere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A RUPE rup tranz. 1) (obiecte tari sau materiale) A face să se rupă. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a fractura. ~ coastele. ◊ A-și ~ picioarele a alerga mult (și fără rost). A-și ~ gâtul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-și ~ pieptul a vorbi sau a striga mult și tare, fără a fi ascultat. ~ în bătăi a bate foarte tare. 3) (stări de lucruri) A opri brusc; a curma. ~ relațiile. ◊ A (o) ~ cu cineva (sau cu ceva) a pune capăt legăturilor cu cineva sau a înceta de a se ocupa cu ceva. ~ prețul (sau târgul) a se învoi în privința prețului după o tocmeală îndelungată. A (o) ~ la (sau de) fugă a porni iute la fugă. 4) A strica forțând; a sparge. ◊ ~ frontul a străpunge linia de apărare a dușmanului. ~ rândurile a se împrăștia, stricând ordinea. 5) A supune unei fărâmițări, smulgând bucăți. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etc.) A desprinde de pe tulpină sau de pe creangă. ◊ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. ~ (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), trăgând de urechi. A-și ~ (ultima bucățică) de la gură a da altuia din puținul pe care îl are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forța de la cineva; a smulge. ~ bani datorați. 8) (limbi străine) A vorbi slab. A o ~ franțuzește. /<lat. rumpere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rumpe v. Mold. V. rupe: rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rupe v. 1. a face bucăți: a rupe o hârtie; 2. a sfășia: a rupe cu dinții; fig. mi se rupe inima ISP.; 3. a anula: a rupe un contract; 4. a vorbi puțin și stricat: o rupe franțuzește; 5. a porni repede: o rupe d’a fuga; 6. a se sfărâma: podul s’a rupt. [Mold. rumpe = lat. RUMPERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rump, rumpt, rumséĭ, V. rup 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) rup, rupt, a rúpe v. tr. (vechĭ rump, rumpsei și rumseĭ, rumpt, d. lat. rŭmpo, rŭmpere, rŭptum; it. rompere, sard. lat. rúpere, pv, fr. rompre, sp. pg. romper). Sfîșiĭ puțin orĭ de tot, fac bucățĭ pînză, hîrtia, pelea, ața ș. a.: a rupe un plic, a rupe o foaĭe dintr’o carte, cînele ĭ-a rupt haĭna. Frîng: bastonu, scîndura, picĭoru s’a rupt. Cad, mă stric, mă prăbușesc: podu s’a rupt. Rod, stric, uzez: mĭ-am rupt ghetele umblînd pentru el. Fig. Anulez, stric: a rupe învoĭala. Pornesc dintr’o mulțime: (rupețĭ) din dreapta cîte doĭ! comandă militară). Obțin ca preț după neguțare: am maĭ rupt un franc. (La Nec. 2, 225: aŭ rumpt prețul merțeĭ cîte un leŭ bătut). Ĭaŭ dintr’o sumă maĭ mare: n’am de unde să maĭ rup. Îndrug, pot vorbi puțin: a o rupe pe franțuzește. A o rupe de (saŭ la) fugă, a începe să fugĭ deodată. (V. tivesc). A fugi rupînd (orĭ mîncînd) pămîntu, a fugi grozav. A ți se rupe inima de milă, a-țĭ fi foarte milă. A rupe cuĭva mînicile, a te ține după el cerîndu-ĭ. A rupe o adunare (vechĭ), a rîdica ședința. A rupe drum, a-țĭ croi (a-țĭ face) drum. A rupe inima tîrguluĭ (rar), a cumpăra ce e maĭ bun. A rupe tîrgu (rar), a ajunge la înțelegere după neguțare. A rupe prețu (vechĭ), a fixa prețu. A rupe sfat (vechĭ), a hotărî, a ajunge la înțelegere după deliberare. A rupe legea (vechĭ), a decide, a pronunța sentența. Unde e ața maĭ supțire, acolo se rupe (Prov.) cînd eștĭ maĭ sărac, atuncĭ te lovește maĭ tare nevoĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rupt s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!rupt s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, 3 sg. rupe, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm, m.m.c.p. 1 pl. rupseserăm; conj. prez. 1 sg. să rup, 3 să rupă; ger. rupând; part. rupt
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
+rupe gâtul (a-și ~) (a o păți) (fam.) loc. vb. v. rupe; imper. 2 sg. afirm. rupe-ți gâtul; ger. rupându-mi gâtul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!rupte (pe ~) loc. adj., loc. adv. (muncă ~, a munci ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm; part. rupt
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rupte (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rupe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm; part. rupt
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rup, rupsei 1 aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrențuit. 4. v. sfâșiat. 5. v. zdrențăros. 6. sfâșiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdrențăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, întretăiat, ritmic, sacadat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rupt adj. v. INTERMITENT. ÎNTRERUPT. ÎNTRETĂIAT. RITMIC. SACADAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPT adj. 1. frînt. (Creangă ~.) 2. plesnit. (Coardă ~.) 3. ferfenițit, hărtănit, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.) 4. găurit, sfîșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 5. jerpelit, peticit, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Purta haine cam ~.) 6. sfîșiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. flenduros, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos, (reg.) cotrențos, (Mold., Bucov. și Transilv.) felegos, (prin Transilv.) rînticos. (Om ~.) 8. uzat, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.) 9. (MED.) fracturat, frînt. (Os ~; mînă ~.) 10. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPE vb. v. curma, începe, întrerupe, porni, tăia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUPE vb. 1. v. frânge. 2. a ceda, a se frânge. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. v. plesni. 4. v. sparge. 5. v. zdrențui. 6. v. sfâșia. 7. v. spinteca. 8. v. fractura. 9. v. culege. 10. v. despărți. 11. v. desface.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rupe vb. v. CURMA. ÎNCEPE. ÎNTRERUPE. PORNI. TĂIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUPE vb. 1. a frînge, (înv.) a înfrînge. (A ~ în două pîinea; a ~ o creangă.) 2. a ceda, a se frînge. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. a plesni. (S-au ~ două coarde la vioară.) 4. a (se) sparge. (Gheața s-a ~ sub el.) 5. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) 6. a (se) găuri, a (se) sfîșia, a (se) uza, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 7. a sfîșia, a spinteca, (înv.) a sparge. (Își ~ hainele și-și smulgea părul.) 8. (MED.) a(-și) fractura, a(-și) frînge. (Și-a ~ un os.) 9. a culege. (A ~ cîteva flori.) 10. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 11. a desface, a strica. (A ~ logodna.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUPT1 s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
rupe (rup, rupt), vb. – 1. A despărți un obiect în mai multe părți, a face bucăți. – 2. A despica, a desface. – 3. A tăia, a smulge. – 4. A strica, a sfărîma. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A întrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se despărți, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limbă, a o stîlci. – 10. A cădea la învoială, a stabili prețul de vînzare. – Var. înv. rumpe. Mr. arup, arupșu, aruptă, megl. rup, rupș, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpĕre (Pușcariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper. – Der. rupt, adj. (despărțit; desfăcut; s. n., rupere, întrerupere); ruptă, s. f. (înv., impozit global, contribuție personală stabilită pentru prima dată în Mold. la începutul sec. XIX și plătibilă în patru rate anuale); ruptaș, s. m. (contribuabil care plătea impozitul după sistemul numit ruptă); raptoare (var. înv. ruptoare), s. f. (început, primul pas; învoială asupra prețului de vînzare-cumpărare; stabilire a contribuției individuale); ruptură (mr. aruptură), s. f. (rupere; distrugere; crăpătură, fisură; hernie; bucată ruptă, fragment; zdreanță, cîrpă), care ar putea proveni direct din lat. ruptŭra (Pușcariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptănos (var. rupticos), adj. (zdrențăros, rupt); rupturi, vb. (a rupe în bucăți); prerupe, vb. (înv. și Trans. de S., a întrerupe), care pare să provină direct din lat. praerumpere. Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUPE, rup, vb. III. ~ 8. Tranz. A se înțelege asupra prețului de vînzare. (din lat. rumpĕre; cf. it. rompere, pv., fr., cat. rompre, sp., pg. romper)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
rupt, -ă, rupți, -te adj. 1. bătut. 2. obosit, epuizat, istovit. 3. (tox.) drogat, năucit de o supradoză de narcotice.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi rupt în coș de foame expr. (reg.) a fi foarte flămând.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a i se rupe (în paișpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-și pierde cunoștința.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o rupe expr. (d. limbi străine) a vorbi puțin.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe (cuiva) noada expr. (adol.) a impresiona (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe ața (cuiva) expr. (d. femei) a dezvirgina un flăcău.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe baraca expr. (adol.) a se distra, a se simți bine.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe calendarul expr. (prst.) a se îndrăgosti de un client.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe fundul (cuiva) expr. a sodomiza.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
în ruptul capului expr. (în propoziții negative) nicicum, în nici un fel, cu nici un preț, deloc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mi se rupe! expr. nu-mi pasă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rupe, rup v. t. 1. (er.) a istovi, a(-și) epuiza partenerul de sex. 2. a bate foarte rău (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT657) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT657.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rupt, ruptăadjectiv
- 1. Făcut bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciopârțit
-
- Trimise pe Marioara să ceară un rînd de haine, oricît de rupte, de la unchiul ei. REBREANU, R. II 208. DLRLC
- Un bordei, ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe lăiți și atîta era tot. CREANGĂ, P. 73. DLRLC
- Bietul om slab, palid, avînd sumanul rupt Și-o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgînd piciorul încet. ALECSANDRI, P. A. 210. DLRLC
-
- 1.2. Cu carnea trupului sfâșiată. DLRLCsinonime: rănit
- Rupți îi sînt genunchii și rupte a sale coate. ALECSANDRI, P. III 307. DLRLC
- Spune, mîndră, și-mi ghicește: Codru de ce-ngălbinește, Voinic de ce-mbătrînește. – Codrul, de zăpadă multă, Voinic, de inimă ruptă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212. DLRLC
-
-
- Ei, ei! ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărîmate la pămînt, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă. CREANGĂ, A. 29. DLRLC
- Mulți le rămîn în urmă, rupți, morți, căzuți pe brînci! ALECSANDRI, P. A. 145. DLRLC
-
-
- 1.4.1. Rupt de oboseală = foarte ostenit. NODEXsinonime: ostenit
- Oamenii în repaus, rupți de osteneala din timpul nopții, adorm duși. BART, S. M. 20. DLRLC
- Pleca dimineața și nu se mai întorcea acasă decît noaptea, de obicei foarte tîrziu și rupt de osteneală. VLAHUȚĂ, O. A. III 21. DLRLC
-
- 1.4.2. Rupt de foame = foarte flămând. NODEXsinonime: flămând
- Flămînzilă și Setilă... așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. DLRLC
-
- 1.4.3. Râde ruptul de cârpit se spune despre cel care își bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. NODEX
-
-
- 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: despărțit
- Lanț rupt. DLRLC
- 2.1. Despre relații prietenești, diplomatice etc.: anulat, curmat, desfăcut, stricat, întrerupt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Consideră prietenia ruptă definitiv. SAHIA, N. 97. DLRLC
-
- 2.2. Despre părți ale corpului: fracturat, sfărâmat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd iacă, se întîlnește cu un corb ce avea o aripă ruptă. ISPIRESCU, L. 43. DLRLC
-
-
- Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rînduială Nu putem nici pînă dimineață Rămînea. BUDAI-DELEANU, Ț. 111. DLRLC
-
-
-
- Floare ruptă. DLRLC
-
- 4. Înstrăinat de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: izolat îndepărtat înstrăinat
- Cîntecele rupte cu totul de intonațiile muzicii populare, cu formele ritmice stereotipe, cu rezonanță de operetă ieftină... se îndepărtează definitiv de inima poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/3. DLRLC
-
etimologie:
- rupe DEX '09 DEX '98 NODEX
ruptsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) rupe. DEX '09 DLRLC
- Ruptul prețului = fixarea, stabilirea prețului unei vânzări. DLRLC
- (Nici) în ruptul capului = cu nici un preț. DEX '09 DLRLCsinonime: niciodată
- Nu putea pricepe nici în ruptul capului năzdrăvana întîmplare de la birt. CAMIL PETRESCU, O. II 12. DLRLC
- Abia se mai purta pe picioare, și-n ruptu capului nu s-ar fi înduplecat să intre într-un spital. VLAHUȚĂ, N. 6. DLRLC
- Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
-
- Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. DEX '09 DLRLC
- Posesorul vinde roada anului... iarna cu ruptul... pe ce-o da tîrgul și norocul. La TDRG. DLRLC
- Spune-i că m-am măritat... Dup-un sec de mărăcine Ce mă bate-n toate zile Și-mi dă lucru cu ruptul Și mîncare cu pumnul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. DLRLC
-
- Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. DEX '09 DLRLC
- Muncește pe rupte. DLRLC
-
-
- comentariu Forme gramaticale: rupta, rupte, ruptele, ruptelea. DEX '09
etimologie:
- rupe DEX '09 DEX '98
rupe, rupverb
- 1. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. DLRLC
- Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță, ba cîteodată rupea leuca. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
- Din două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi dai pe Măndica. ALECSANDRI, T. I 327. DLRLC
- Amar de zilele mele, Că lanțurile le-am rupt, Dar mătasa n-am putut, C-aia-mi taie mînile. BIBICESCU, P. P. 287. DLRLC
- Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața, căci era putredă. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
- Dînd într-un văgaș adînc, înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș: se rupsese osia și rămăsese în trei roate. GHICA, S. A. 96. DLRLC
- Dar cînd Gruie se-ntindea, Două funii se rupea. ALECSANDRI, P. P. DLRLC
- Romînul cu-a sa mînă rupe lanțul de robie. ALECSANDRI, O. 74. DLRLC
- Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amîndoi o groapă să ne astupe. BUDAI-DELEANU, Ț. 167. DLRLC
- 1.1. A(-și) fractura o mână, un picior etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fractura
- Ei, cum căzui eu, neiculiță!... Să-mi rup nasul și mai mult nu. DELAVRANCEA, O. II 114. DLRLC
- Iute se întoarnă înapoi, zburînd neîncetat, de frică să nu-i mai rupă cineva și celalalt picior. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
- Da dați-mi pace, că mi-ți rupe vro mînă. ALECSANDRI, T. 87. DLRLC
- O să mă bată, o să-mi rupă oasele. AGÎRBICEANU, S. P. 39. DLRLC
- A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: umbla
- A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mașina săltă vertiginos peste gropi și pietroaie... viră nebunește și dispăru. – Ce oameni! Ce oameni! se minună cu indignare Onisfor Sachelarie. Au să-și rupă gîtul. C. PETRESCU, Î. II 222. DLRLC
-
- A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 1.2. A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nici unul nu-ncearcă să rupă Tăcerea. COȘBUC, P. I 290. DLRLC
- Soția... sa era în stare să rupă relațiile cu cei mai buni amici. BOLINTINEANU, O. 416. DLRLC
- A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În chipul acesta credeau autorii că au rupt-o cu metoda tratajelor. CĂLINESCU, I. C. 145. DLRLC
-
- A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- S-a înamorat de domnișoara... și m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. ALECSANDRI, T. 774. DLRLC
-
-
- A rupe (sau reflexiv) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Începu a se boci de ți se rupea rărunchii de milă. ISPIRESCU, L. 30. DLRLC
- Milă mi-e de tine; dar de mine, mi se rupe inima de milă ce-mi este. CREANGĂ, A. 68. DLRLC
- Treci, dorule, Murășul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116. DLRLC
-
-
- 2. A distruge un obiect prin întrebuințare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: distruge
- Au început a țupăi... și a se sfărma jucînd, cît și-au rupt tot cojocul bucățele. SBIERA, P. 9. DLRLC
- După tine alergînd, Trei perechi de cizme-am rupt. TEODORESCU, P. P. 324. DLRLC
-
- 3. A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: distruge
- Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare. VLAHUȚĂ, R. P. 7. DLRLC
- Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. DLRLC
- A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Muscalii rupseră frontul într-un loc ce se cheamă Uman; și prinseră a-i fugări pe nemți. SADOVEANU, M. C. 129. DLRLC
-
-
-
- Zări pasărea rupînd cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ISPIRESCU, U. 47. DLRLC
- Cu toate că rupea din ea, turta rămînea tot întreagă. ȘEZ. I 260. DLRLC
- 4.1. A sfâșia un animal sau un om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copiii după ei se țin Și cîinii dau să-i rupă. IOSIF, PATR. 52. DLRLC
- Vede că se răped cînii să rupă omul, nu altăceva. CREANGĂ, P. 147. DLRLC
- Ici a furat un cîrlan, dincolo o rupt un mînz, la cutare un porc. CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
-
-
- Izbi cu pumnul în masă spre vioară, Și-n murmur carnea pumnului a rupt. COȘBUC, P. I 140. DLRLC
- Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. PAS, Z. III 281. DLRLC
- Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55. DLRLC
-
-
-
- Comandantul vostru își răsucea mustața, parcă ar fi vrut s-o rupă. PAS, Z. I 58. DLRLC
- Rupse un copaciu din rădăcină. RETEGANUL, P. IV 18. DLRLC
- Atunci fata i-au rupt pe nesimțite trei peri de aur din cap. SBIERA, P. 124. DLRLC
- Avură grijă să poruncească argatului ca, în minutul ce va auzi ceva zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din strașina casei, ca să le dea de știre. ISPIRESCU, L. 149. DLRLC
- 5.1. A culege flori, fructe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: culege
- După ce dete cîteva tîrcoale prin grădină cu roabele după dînsa, veni și la stuful de trandafir, să rupă cîteva flori. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
- Din cînd în cînd cu mîna argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă. EMINESCU, O. IV 93. DLRLC
- Ele că-mi plecau Și pe cîmp umblau, A rupe începură Iederă și mure. ANT. LIT. POP. I 310. DLRLC
- Chipul tău e rupt din soare. BOLINTINEANU, O. 56. DLRLC
-
- 5.2. A obține (cu greu) o sumă de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. La TDRG. DLRLC
- Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. III 42. DLRLC
- Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. REBREANU, R. I 267. DLRLC
-
- A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
-
- A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își rupe pîinea de la gură să-și trimită plodurile la învățătură. C. PETRESCU, R. DR. 352. DLRLC
- Abia întors, se urcase în tren, poate călătorise pe un vagon, poate își rupsese de la gură ultimii bani, pentru a-mi aduce mie amintirile pe care le socotea atît de neprețuite. C. PETRESCU, S. 160. DLRLC
-
-
- 6. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Brigadierul se rupse de grup și se îndreptă spre Gheorghe Soare. MIHALE, O. 108. DLRLC
- Hăitașii se rupseră din grămadă. SADOVEANU, O. I 60. DLRLC
- Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. STANCU, D. 44. DLRLC
- Pe mireasă o înhăță zmeul de mijloc, o rupse dintre ai săi, se înălță în aer și se făcu nevăzut cu fată cu tot. ISPIRESCU, L. 258. DLRLC
- 6.1. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împrăștia
- Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. VLAHUȚĂ, O. A. 158. DLRLC
- În piață ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți s-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
- A (se) rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fugi
- V-ați oprit scurt în fața hingheriei. Ați rupt rîndurile și v-ați împrăștiat primprejur și-ați cules toate pietrele de pe cîmp. PAS, Z. I 58. DLRLC
- Soldații și-au lăsat armele jos... Se comandă drepți – și nimeni nu mai mișcă. Se rup rîndurile cu noi – și iar ne comandă drepți. SAHIA, N. 120. DLRLC
-
- A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Omul se întoarse și o rupse la fugă, cu capul înainte, printre sălcii. DUMITRIU, N. 248. DLRLC
- Lăsînd culionul și toiagul, o rupse la sănătoasa. STĂNOIU, C. I. 158. DLRLC
- Calul sări și o rupse la goană. DELAVRANCEA, O. II 99. DLRLC
- Case mici, tupilate... parcă stau gata s-o rupă de fugă. VLAHUȚĂ, R. P. 16. DLRLC
- Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte. ALECSANDRI, T. I 457. DLRLC
-
-
- 6.2. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci, patruzeci de băieți fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
- Rupînd drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. SADOVEANU, O. I 511. DLRLC
- Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O.I 148. DLRLC
-
-
- 7. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Generalul... o rupea binișor romînește. CAMILAR, N. I 259. DLRLC
- Vorbește încai franțuzește?... A fi rupînd și el vro două vorbe ca toată lumea. ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
-
etimologie:
- rumpĕre DEX '09 DEX '98