RUPT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În expr.) Ruptul prețului = fixarea, stabilirea prețului unei vînzări. (Nici) în ruptul capului = cu nici un preț, pentru nimic în lume. Nu putea pricepe nici în ruptul capului năzdrăvana întîmplare de la birt. CAMIL PETRESCU, O. II 12. Abia se mai purta pe picioare, și-n ruptu capului nu s-ar fi înduplecat să intre într-un spital. VLAHUȚĂ, N. 6. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura. Posesorul vinde roada anului... iarna cu ruptul... pe ce-o da tîrgul și norocul. La TDRG. Spune-i că m-am măritat... Dup-un sec de mărăcine Ce mă bate-n toate zile Și-mi dă lucru cu ruptul Și mîncare cu pumnul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brînci. Muncește pe rupte. – Forme gramaticale: (în expr.) rupta, rupte, ruptelea, ruptele.