rupt¹ sn [At: (a. 1712) IORGA, S. D. XI, 70 / V: ruptă sf / Pl: ~e / E: rupe] 1 Rupere 2 (Îe) (Nici) în ~ul capului Nicidecum. 3 (Îe) A veni (sau a se duce) în (sau de-a) ~ul capului (sau sufletului) A veni sau a se duce foarte repede. 4 (În legătură cu modul de remunerare a muncii; îe) Cu ~ul sau cu ~a (reg în ~ sau la ~) În raport cu o cantitate de muncă dinainte stabilită, indiferent de durata executării ei Vz în acord (4). 5 (D. o cantitate de muncă; îae) Dinainte stabilit Si: impus. 6 (Reg; îe) Cu ~ ul Cu ziua. 7 (Îe) Pe ~e sau pe ~ ele(a) Cu mare intensitate Si: din răsputeri, pe brânci (18). 8 Uzare. 9 (Reg; îs) ~ul oilor (sau al sterpelor, al mieilor) Separarea oilor fără lapte și a mieilor de oile de lapte. 10 (Reg; îas) Ziua când se face ruptul (8). 11 (Reg; îe) ~ de zi Revărsatul zorilor. 12 (Înv) Decizie în urma unei deliberări. 13 (Reg; îs) ~ul prețului Fixarea prețului unei vânzări. 14 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova; îf ruptă) Înțelegere între contribuabil și visterie prin care, în locul tuturor dărilor existente, se plătea anual (în rate) o sumă globală fixă Si: (înv) ruptoare (5). 15 (Pex) Suma totală stabilită prin ruptă (13). 16 (Îe) Cu ~ ul sau cu ~a, (reg) într-un ~ Cu ridicata Si: cu toptanul. 17 (Îae) În total. 18 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. relații sociale) Desfăcut (11).