3 intrări
31 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRÂIT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
HÂRÂIT1, hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÂRÂIT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRÂIT2, -Ă, hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâit2, ~ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: ~răit / Pl: ~iți, ~e / E: hârăi] 1-12 av, a (În mod) hârăitor (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârâit1 sn [At: DUNĂREANU, CH. 199 / V: ~răit / Pl: ~uri / E: hârâi] 1-3 Hârăire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârăire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRÂI, hârâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRÂI, hârâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârăi v vz hârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârăit2, ~ă a vz hârâit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârăit1 sn vz hârâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârâi [At: ANON. CAR. / V: ~răi / Pzi: hârâi, ~esc / E: hâr1] 1 vi (D. mecanisme stricate) A scoate un zgomot specific. 2 vi (D. organe respiratorii bolnave) A scoate sunete răgușite Si: a hârcâi (1). 3 vi (D. oameni) A vorbi neclar. 4 vi A mormăi. 5 vi A sforăi. 6 vi (Fig; d. oameni) A trăi greu. 7 vi (D. animale) A mârâi. 8 vi (Fig; d. oameni) A vorbi cu răutate. 9 vr A se încăiera. 10-11 vtr A (se) întărâta. 12-13 vtr A (se) târî.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRÎI, hîrîi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme) A scoate un zgomot dogit, a face hîr (2). Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. ◊ Fig. Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli. V. horcăi. Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 3.. Intranz. (Rar) A sforăi. Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. 4. Intranz. (Peiorativ) A vorbi neclar, a mormăi. Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. 5. Intranz. (Despre cîini și lupi) A mîrîi. Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113. Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14. 6. Tranz. A întărîta, a zădărî. ♦ Refl. A se certa, a se ciondăni. 7. Refl. (Rar) A se lovi cu zgomot (de ceva). Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRÎIT1, hîrîituri, s. n. 1. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. Cu un hîrîit greu, ancora căzu la fund. DUNĂREANU, CH. 199. 2. Mîrîit, mîrîială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRÎIT2, -Ă, hirîiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hîrîie. Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ (Adverbial) Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. 2. Stricat, hodorogit. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE HÂRÂI mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A HÂRÂI pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârăì v. 1. a da un sunet surd sau înfundat (ceasornicul înainte de a bate, râșnița la măcinat): hârâită stă în pod râșnița veche EM.; 2. a lătra rânjind (de câini). [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu lat. hirrire, ung. herregní și turc. hyrlamak, a hîrîi). Se zice despre cînĭ cînd se bat fără să latre. Se zice despre gîtlej cînd eștĭ răcit; îmĭ hîrîĭe tusea în pept. Se zice despre o mașină stricată: nu știŭ de are rîșnița asta, că tot hîrîĭe. V. refl. Mă zgîriĭ: masa, chitara s’a hîrîit. Fig. Fam. Mă cert: nu vă maĭ hîrîițĭ atîta! V. huruĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîrîít, -ă adj. Care hîrîĭe, stricat, vorbind de mașinĭ: o rîșniță hîrîită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârâit s. n., pl. hârâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâit s. n., pl. hârâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâit s. n., pl. hârâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hârâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hârâi, 3 hârâie, imperf. 1 hârâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hârâi, 3 să hârâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia; conj. prez. 3 să hârâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. hîrîie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
hârâiu, -râe 3, -râiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRÂIT adj. v. răgușit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÂRÂI vb. a hârcâi, a horcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRÎI vb. a hîrcîi, a horcăi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRÎIT adj. hîrîitor, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hârâi, hârâiesc, vb. – 1. (refl.) A se certa. 2. (tranz.) A întărâta pe cineva. – Din hâr „scrâșnet, mârâit” + suf. - âi (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârâi, hârâiesc, vb. intranz. – A ațâța, a întărâta. – Din hâr „cuvânt care imită mârâitul câinelui” (onomatopee).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
hârâit, hârâităadjectiv
-
- Ce-i cu voi, mă? zise el... cu un glas hîrîit din plămîni. DUMITRIU, B. F. 26. DLRLC
- Buzele subțiri, aproape albe, îi tremură ușor... Îngînă hîrîit. SAHIA, N. 117. DLRLC
-
- 2. Despre mecanisme, obiecte etc.: hodorogit, stricat, uzat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
-
etimologie:
- hârâi DEX '98 DEX '09
hârâit, hârâiturisubstantiv neutru
- 1. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu un hîrîit greu, ancora căzu la fund. DUNĂREANU, CH. 199. DLRLC
-
etimologie:
- hârâi DEX '98 DEX '09
hârâi, hârâiverb
- 1. (Despre mecanisme stricate) A scoate un zgomot dogit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. DLRLC
- Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. DLRLC
-
- 2. (Despre organele respiratorii, prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. DLRLC
- Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. DLRLC
- Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
- 2.1. A vorbi neclar, mormăit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mormăi
- Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. DLRLC
- Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. DLRLC
- Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. DLRLC
-
- 2.2. Sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sforăi
- Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
-
-
- 3. Despre câini: mârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mârâi
- Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113.
- Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14.
-
- 4. A se certa, a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 5. A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Hâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09