opțiuni
  • info

9 definiții pentru hârâitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂITOR, -OARE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

HÂRÂITOR, -OARE, hârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S. f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.

hârâitor, ~oare [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~răi~, hurui~ / Pl: ~i, ~oare / E: hârâi + -tor] 1-6 a Care hârâie (1-5, 7). 7 sf Jucărie cu care se produce un zgomot dogit, prin rotirea unui dispozitiv.

hârăitor, ~oare a, sf vz hârâitor

HÎRÎITOR, -OARE, hîrîitori, -oare, adj. (Rar) Care hîrîie, hîrîit2. Glas hîrîitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

hârâitor (-râ-i-) adj. m., pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

hârâitor adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitori; f. sg. și pl. hârâitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRÂITOR adj. hârâit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

HÎRÎITOR adj. hîrîit, răgușit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)

Intrare: hârâitor
hârâitor adjectiv
  • silabație: hâ-râ-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorul
  • hârâitoru‑
  • hârâitoare
  • hârâitoarea
plural
  • hârâitori
  • hârâitorii
  • hârâitoare
  • hârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârâitor
  • hârâitorului
  • hârâitoare
  • hârâitoarei
plural
  • hârâitori
  • hârâitorilor
  • hârâitoare
  • hârâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
hârăitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorul
  • hârăitoru‑
  • hârăitoare
  • hârăitoarea
plural
  • hârăitori
  • hârăitorii
  • hârăitoare
  • hârăitoarele
genitiv-dativ singular
  • hârăitor
  • hârăitorului
  • hârăitoare
  • hârăitoarei
plural
  • hârăitori
  • hârăitorilor
  • hârăitoare
  • hârăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârâitor, hârâitoareadjectiv

  • 1. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârâit
    • format_quote Glas hârâitor. DLRLC
etimologie:
  • Hârâi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.