opțiuni
  • info

9 definiții pentru țuicări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.

țuicări vr [At: I. CR. V, 152 / Pzi: ~resc / E: țuică1 + -ări] 1 (Fam) A bea țuică1 (1) împreună cu cineva Si: (fam) a se țuicui, a se țuiculi. 2 (Reg) A se îmbăta.

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.

ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. reciproc. A se cinsti cu țuică; a se țuicui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicăresc, 3 sg. se țuicărește, imperf. 1 sg. mă țuicăream; conj. prez. 1 sg. să mă țuicăresc, 3 să se țuicărească; imper. 2 sg. afirm. țuicărește-te; ger. țuicărindu-mă

!țuicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicăresc, imperf. 3 sg. se țuicărea; conj. prez. 3 să se țuicărească

țuicări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicăresc, imperf. 3 sg. țuicărea; conj. prez. 3 sg. și pl. țuicărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUICĂRI vb. a se țuicui. (Se ~ toată ziua.)

ȚUICĂRI vb. a se țuicui. (Se ~ toată ziua.)

Intrare: țuicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuicări
  • țuicărire
  • țuicărit
  • țuicăritu‑
  • țuicărind
  • țuicărindu‑
 singular plural
  • țuicărește
  • țuicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuicăresc
 (să)
  • țuicăresc
  • țuicăream
  • țuicării
  • țuicărisem
a II-a (tu)
  • țuicărești
 (să)
  • țuicărești
  • țuicăreai
  • țuicăriși
  • țuicăriseși
a III-a (el, ea)
  • țuicărește
 (să)
  • țuicărească
  • țuicărea
  • țuicări
  • țuicărise
plural I (noi)
  • țuicărim
 (să)
  • țuicărim
  • țuicăream
  • țuicărirăm
  • țuicăriserăm
  • țuicărisem
a II-a (voi)
  • țuicăriți
 (să)
  • țuicăriți
  • țuicăreați
  • țuicărirăți
  • țuicăriserăți
  • țuicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • țuicăresc
 (să)
  • țuicărească
  • țuicăreau
  • țuicăriră
  • țuicăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuicări, țuicărescverb

  • 1. familiar A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țuicui
etimologie:
  • Țuică + sufix -ări. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.