Definiția cu ID-ul 1265452:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țuicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă țuicăresc, 3 sg. se țuicărește, imperf. 1 sg. mă țuicăream; conj. prez. 1 sg. să mă țuicăresc, 3 să se țuicărească; imper. 2 sg. afirm. țuicărește-te; ger. țuicărindu-mă