3 definiții pentru țuicuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUICUI, țuicuiesc, vb. IV. Refl. A se țuicări. – Țuică + suf. -ui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țuicui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicuiesc, imperf. 3 sg. țuicuia, conj. prez. 3 sg. și pl. țuicuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚUICUI vb. v. țuicări.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țuicuire
țuicuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țuicui, țuicuiescverb
- 1. A se țuicări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țuicări
etimologie:
- Țuică + sufix -ui. DEX '98 DEX '09