HERMENEÚTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENÉUTICĂ f. Știința care se ocupă cu interpretarea textelor vechi (biblice). [G.-D. hermeneuticii] /<fr. hermenéutique, germ. Hermeneutik
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HERMENEÚTICĂ s. știința exegezei.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hermeneútică s. f. (sil. -neu-), g.-d. art. hermeneúticii
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ermenéŭtic, -ă adj. (vgr. ῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
hermeneútică s. f. 1. Știința sau arta inițial empirică, destinată interpretării mesajelor atribuite de tradiție zeului Hermes, care ar fi comunicat în preajma morții sale esența cunoașterii universului. ♦ Știința sau arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Disciplină de studiu în școlile teologice, care oferă principiile și regulile de interpretare a Sfintei Scripturi. Este corespondenta retoricii laice. Are trei cap.: noemica (teoria sensurilor), euristica (identificarea sensurilor în diferite texte biblice) și proforistica (aplicarea sensului potrivit textelor dificile). Cea mai veche lucrare de hermeneutică biblică este lucrarea Cheia de Meliton de Sardes (sec. 2 d. Hr.). 2. (Înv.) Erminie. [Var.: ermeneútică, ermineútică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik (‹ gr. ermineutiki).
Sursa: D.Religios |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink