spălare sf [At: (a. 1646), ap. CADE / Pl: ~lări / E: spăla] 1 Curățare a ființelor sau a lucrurilor de murdărie, de impurități etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leșie, cu detergenți, cu substanțe chimice etc.), al benzinei etc. Si: spălat¹ (1), spălătură (1), (îrg) spălătorie (5), (reg) lăut. 2 (Îs) ~a cărbunilor Operație de sortare umedă a cărbunilor bruți, prin care se obțin unul sau mai mulți produși, fiecare cu un procent anumit de cenușă și de steril. 3 (Pop; îs) ~a oaselor Sărbătoare religioasă care se prăznuiește la 11 noiembrie. 4 Operație prin care se îndepărtează impuritățile din conglomerate, minereuri sau metale cu ajutorul unui curent de apă Si: spălat¹ (2). 5 (Înv) Spălătură (9). 6 (Bis; fig) Ispășire. 7 Exercitare de către ape, ploi etc. a unei acțiuni de desprindere și de înlăturare prin transport a unor componente ale solului Si: erodare (1), eroziune (1), roadere, săpare, spălătură (10), șiroire.

SPĂLARE, spălări, s. f. Acțiunea de a (se) spăla; spălat, spălătură. Și luni întregi primeneală și spălare nevăzînd... Porunci nevestii sale A-l la și a-l primeni. PANN, P. V. I 97.

spălare s. f. în sint. s. spălarea banilor Investirea banilor ◊ „murdari”, obținuți pe căi ilegale, în afaceri ◊ „curate”, legale ◊ „O lege din 1992 pedepsește aspru crima organizată; din iunie 1993 va apărea [în Japonia] și o lege contra spălării banilor.” ◊ „22” 18 XII 92 p. 13. ◊ „[...] cazinoul [din Herculane este] locul de spălare a banilor [...]” R.l. 16 IV 93 p. 9 (traduce fr. blanchir de l’argent, des capitaux)

spălare f. 1. acțiunea de a (se) spăla; 2. Spălarea vaselor, sărbătoare ce cade la 11 Noemvrie.

spălare-gresare s. f. Activitatea de spălare și gresare (a mașinilor) ◊ „Cu titlu de exemplu amintim aici crearea unor stații sezoniere de spălare-gresare și mici intervenții în Capitală și în alte orașe mari din țară.” R.l. 21 V 77 p. 5 (din spălare + gresare)

spălare s. f., g.-d. art. spălării; pl. spălări

spălare s. f., g.-d. art. spălării; pl. spălări

spălare s. f., g.-d. art. spălării; pl. spălări

SPĂLARE s. v. erodare, eroziune, roadere, săpare, șiroire.

SPĂLARE s. 1. spălat, (reg.) lăut. (~ pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. și reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.)

SPĂLARE s. 1. spălat, (reg.) lăut. (~ pe cap.) 2. spălat, spălătură, (înv. și reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.)

spălare s. v. ERODARE. EROZIUNE. ROADERE. SĂPARE. ȘIROIRE.

SPĂLARE. Subst. Spălare, spălat, spălătură, lăut (pop.), lăutoare (reg.), lăutură (reg.). Baie, îmbăiere, fereduire (reg.); scăldat, scăldare (rar), scăldătoare (pop.), scăldăciune (reg.). Săpuneală, săpunire, săpunit. Clătire, clătit, limpezeală, limpezit. Săpun, săpunel (dim.); șampon; detergent; sodă. Baie, vană, cadă, scăldătoare (pop.), scaldă (pop.); lighean; albie, covată, copaie (reg.); lavoar, lavabou, chiuvetă; bideu. Spălător, duș, baie. Baie, feredeu (reg.); baie turcească; baie romană; baie finlandeză, saună. Bazin, piscină. Spălătorie chimică, curățătorie. Spălător. Adj. Spălat, spălățel (fam.), curat, curățel (dim.). Săpunit. Limpezit, clătit. Lavabil. Vb. A (se) spăla, a (se) la (reg.), a (se) îmbăia, a (se) feredui (reg.), a (se) scălda, a (-și) face baie. A săpuni, a leșia (reg.), a zoli (reg.). A clăti, a clătări (reg.), a limpezi. V. curățenie, recipient.

SPĂLARE (< spăla) s. f. Acțiunea de a (se) spăla. ♦ (Geogr.) Acțiune de eroziune exercitată de apa provenită din precipitații și care se scurge pe întreaga suprafață a terenului, ducând la o denudare relativ uniformă a reliefului; este cunoscută și sub denumirea de eroziune în suprafață (lamelară). Sin. șiroire.$