Definiția cu ID-ul 1229877:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scâncit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) schin~ / Pl: ~iți, ~e / E: scânci] 1 (D. oameni, mai ales d. copii) Care plânge înăbușit și întretăiat. 2 (D. sunete, glas, țipete etc) Care este tânguitor, plângător, jalnic (și puțin intens, abia auzit, întretăiat).