16 definiții pentru migdală
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIGDALĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Din migdal.
migdală sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/8 / Pl: ~le / E: migdal + -ă] 1 Fruct al migdalului, alungit, al cărui sâmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață, alb în interior și foarte gustos. 2 (Prc) Sâmbure al migdalei (1) Si: (reg) mandulă (1). 3 (Reg; îe) A încânta (pe cineva) cu ~le amare A spune cuiva vorbe răutăcioase, aparent plăcute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIGDALĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MIGDALĂ, migdale, s. f. Fructul migdalului, de formă alungită, al cărui sîmbure alb și cărnos, cu gust dulce sau amar este comestibil; (în mod obișnuit) sîmburele acestui fruct. Ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. EMINESCU, N. 34. Eu îi voi trimete stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIGDALĂ ~e f. Fructul migdalului. /Din migdal
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
migdală f. fructul migdalului. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
migdálă f., pl. e (ngr. amýgdalon, pl. -la, d. vgr. amýgdalon și -dále, de unde și lat. amýgdala; vsl. migdalŭ și mindalŭ, rus. mindálĭ și mandálĭ. V. măndălac, amigdală). Fruct de migdal (un sîmbure ca al persiciĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amigdală1 sf vz migdală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
migdală s. f., g.-d. art. migdalei; pl. migdale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
migdală
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIGDALĂ s. (BOT.) 1. (Transilv.) mandulă. 2. migdală amară picromigdală, (înv.) macaron.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIGDALĂ s. (BOT.) (Transilv.) mandulă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.
- sursa: DGE (2003)
- adăugată de gal
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIGDALĂ s. f. Fructul migdalului, de formă alungită, al cărui sîmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață și alb ca laptele în interior și foarte gustos; p. r e s t r. sîmburele acestui fruct, învelit într-o pieliță subțire; (regional) mandulă. Atunce purunci împăratul. . . celor ci șidea pre lîngă dînsul: nucile. . . migdalile (a. 1 773). GCR II, 98/8, cf. COTEANU, PL. 22. 18 oca migdale fără coajă (a. 1 792). URICARIUL, IV, 131/16, cf. IORGA, S. D. XII, 177. Spre a drege vinurile în Englitera, se întrebuințează cele următoare: migdalele amare cînd va voi să dea vinului gust de nucșoară. CR (1832), 2232/10. Eu îi voi trimețe stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95/12, cf. 51/18. Venea altă țigancă țiind. . . cîteva farfurii cu migdale curățite. FILIMON, O. I, 179. Să nu uiți ca să așezi în mijlocul mesei turnul Malacovului, cel de migdale amare. ALECSANDRI, T. I, 277. Ochii tăiați în forma migdalei. EMINESCU, N. 34. Mirosul sîmburilor de migdale amare. PONI, CH. 142. Pe la tîrg sau chiar și prin sate, fruntașii adaugă și apă de flori, migdale și alte „bunătăți”. PAMFILE, CR. 17, cf. NICA, L. VAM. Migdala este foarte folositoare celor ce sufăr de arsuri și acreli. VOICULESCU, l. 190. Mama luase două boabe de piper, apoi două măsline, două migdale. ARGHEZI C. J. 191. Peste o jumătate de ceas o sunase și-i ceruse cutia cu migdale. STANCU, N. A. IV, 180, cf. 307, L. ROM. 1 953, nr. 1, 96. Frunzuliță trei migdale, Floricică de pe vale, Ce le usuci așa tare? SEVASTOS, C. 50, cf. id. N. 321. Verde frunză trei migdale, Ardi-te-ar focul de vale, Cum o să rămîi de jale. PĂSCULESCU, L. P. 70. Frunză verde trei migdale, Duceți-l în tîrg afară. id. ib. 272, cf. ȘEZ. XIV, 176, XV, 86. ZANNE, P. I, 227, IX, 491. ◊ Expr. (Regional) A incinta (pe cineva) cu migdale amare = a spune cuiva vorbe aparent plăcute, dar care, în realitate, sînt răutăcioase. Cf. ZANNE, P. IX, 491. ♦ (Ca termen de comparație pentru ochii de formă alungită) Era de o frumuseți nespusă. Ochii mari ca migdalele. SADOVEANU, O. I, 139. - Pl.: migdale.- Migdal -f- suf. -ă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
migdală, migdalesubstantiv feminin
- 1. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mandulă
- Ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. EMINESCU, N. 34. DLRLC
- Eu îi voi trimete stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95. DLRLC
- 1.1. Sâmburele acestui fruct. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- migdal DEX '09
- Migdal + sufix -ă. DEX '98