migdală sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/8 / Pl: ~le / E: migdal + -ă] 1 Fruct al migdalului, alungit, al cărui sâmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață, alb în interior și foarte gustos. 2 (Prc) Sâmbure al migdalei (1) Si: (reg) mandulă (1). 3 (Reg; îe) A încânta (pe cineva) cu ~le amare A spune cuiva vorbe răutăcioase, aparent plăcute.