22 de definiții pentru exclamație
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXCLAMAȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.
EXCLAMAȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
exclamație sf [At: CR (1829), 2381/16 / V: (înv) esc~, esclamațiune, ~țiune, (îvr) exla~ / P: ex-cla~ / Pl: ~ii / E: fr exclamation, lat exclamatio, -onis] 1 Exclamare (1). 2 Cuvânt, propoziție, frază rostite pe un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică Si: exclamare (2). 3 (Rar; îs) Semn (sau, înv, punct) de ~ Semnul exclamării (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCLAMAȚIE, exclamații, s. f. Cuvînt, propoziție sau frază rostite cu o anumită intonație pentru a exprima o stare afectivă puternică. V. strigăt. După primele exclamații de surprindere, oprindu-se în loc, începură să-și dea amănunte unul despre altul. CAMIL PETRESCU, N. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCLAMAȚIE s.f. Cuvînt, propoziție sau frază rostită într-un anumit fel, cu o anumită modulație, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. [Gen. -iei, var. exclamațiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCLAMAȚIE s. f. 1. cuvânt, propoziție, frază rostite cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment; strigăt. 2. figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EXCLAMAȚIE ~i f. Cuvânt, propoziție sau frază care exprimă o stare afectivă puternică. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
esclamație sf vz exclamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esclamațiune sf vz exclamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exclamațiune sf vz exclamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exlamație sf vz exclamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCLAMAȚIUNE s.f. v. exclamație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exclamați(un)e f. strigăt de bucurie, de mirare, de surprindere: punct de exclamație, semnul acesta !
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exclamațiúne f. (lat. exclamátio, -ónis). Acțiunea de a exclama. Strigăt de bucurie, durere ș. a. Ret. O figură pin care exclamĭ, ca: O timpuri! O moravuri! (V. retorică). Semn de exclamațiune, semnu grafic care arată strigarea, compus dintr’un accent și un punct (!). – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exclamație (desp. -ți-e) s. f., art. exclamația (desp. -ți-a), g.-d. art. exclamației; pl. exclamații, art. exclamațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exclamație (-ți-e) s. f., art. exclamația (-ți-a), g.-d. art. exclamației; pl. exclamații, art. exclamațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exclamație s. f. (sil. -ți-e), art. exclamația (sil. -ți-a), g.-d. art. exclamației; pl. exclamații, art. exclamațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
exclamație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXCLAMAȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXCLAMAȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EXCLAMAȚIE s. f. (cf. fr. exclamation, lat. exclamatio): cuvânt, propoziție sau frază rostită cu o anumită modulație a vocii, prin care se exteriorizează o emoție, un sentiment.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
exclamație (fr. exclamation „manifestare bruscă și puternică a vocii”), figură care constă dintr-un enunț, în proză sau versuri, prin care se exprimă un puternic sentiment de surpriză, de mânie, de bucurie etc. (I).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
EXCLAMAȚIE (< fr. exclamation < lat. exclamatio < vb. exclamare, a striga) Procedeu stilistic caracteristic prin exprimarea unui puternic sentiment prin expresii exclamative sau interjecții. Exclamația poate avea adesea o nuanță de ironie (O, te-ador, progenitură de origine romană. Scrisoarea III de M. Eminescu), sau de patetic (O tempora! O, mores!; O, timpuri! O, moravuri! – exclamație prin care Cicero, în Catilinare, exprimă amara lui decepție cu privire la epoca sa și moravurile acesteia).
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exclamație, exclamațiisubstantiv feminin
- 1. Cuvânt, propoziție sau frază rostite cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După primele exclamații de surprindere, oprindu-se în loc, începură să-și dea amănunte unul despre altul. CAMIL PETRESCU, N. 32. DLRLC
-
- 2. Figură de stil prin care autorul exprimă, cu autorul unei exclamații, un sentiment puternic. MDN '00
etimologie:
- exclamation DEX '09 DEX '98 DN
- exclamatio DEX '09 DEX '98 DN