Definiția cu ID-ul 1181739:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EXCLAMAȚIE (< fr. exclamation < lat. exclamatio < vb. exclamare, a striga) Procedeu stilistic caracteristic prin exprimarea unui puternic sentiment prin expresii exclamative sau interjecții. Exclamația poate avea adesea o nuanță de ironie (O, te-ador, progenitură de origine romană. Scrisoarea III de M. Eminescu), sau de patetic (O tempora! O, mores!; O, timpuri! O, moravuri! – exclamație prin care Cicero, în Catilinare, exprimă amara lui decepție cu privire la epoca sa și moravurile acesteia).