vârlugă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) văr~, (reg) bâr~^[1], ~liu~, (îvr) ~ucă / E: nct cf vârlan] (Iht) 1 (Pop; șîc ~-de-nisip, ~-pestriță) Zvârlugă (Cobitis taenia taenie). 2 (Trs) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica). 3 (Trs; șîc ~-neagră) Molan (Noemacheilus barbatulus batbatulus). 4 (Trs; îc ~-cârnească) Nisipariță (Cobitis caspia romanica). 5 (Înv) Roșioară (Scardinius erytrophthalmus). 6 (Înv) Babușcă (Rutilus rutilus). 7 Porcușor (Gobio gobio obtusirostris). 8 (Îvr) Zglăvoacă (Cottus gobio gobio).

vârlugă f. V. svârlugă.

ZVÂRLUGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

bobârnică^[1] sf vz vârlugă

sfârloacă sf vz zvârlugă

sfârlugă sf vz zvârlugă

svârlugă sf vz zvârlugă

vărlugă sf vz vârlugă

vârliugă sf vz vârlugă

vârlucă sf vz vârlugă

zvârligă sf vz zvârlugă

zvârloagă sf vz zvârlugă

zvârlugă sf [At: LB / V: (înv) ~ligă, (reg) ~loagă, sfârloacă, sfâ~ / Pl: ~ugi / E: z- + vârlugă] 1 Pește mic comestibil din familia cobitidelor, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu mustăți și cu o țeapă pe osul suborbital, cu mișcări extrem de rapide, care trăiește în ape line sau stătătoare Si: (reg) mușcătoare, nisiparniță, sfaret, sfârlar, țipar¹, unghiță, vârâtoare, vârlugă, zmorlă (1) (Cobitis taenia). 2 (Fig; fam) Persoană vioaie. 3 (Iht; reg) Câră (Cobitis aurata). 4 (Iht; înv; îf zvârligă) Porcușor (Gobio gobio). 5 (Iht; îvr) Plevușcă¹ (Leucaspius delineatus). 6 (Reg) Închizătoare rudimentară alcătuită dintr-un lemn care se bate în stâlpul porții sau ușorul ușii, astfel încât să se blocheze ușa. 7 (Îe) (O) ~ de băț Distanță până la care se poate arunca un băț, o piatră etc. 8 (Îae) Distanță mică.

vîrlugă s.f. v. zvîrlugă.

zvîrlugă s.f. 1 (iht.) Pește mic din familia cobitidelor, din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia); (reg.) zmorlă. ◊ Compar. (mai ales pe lîngă vb. de mișcare sugerînd ideea de agilitate, de rapiditate în mișcări) Începu să sară... ca o zvîrlugă (PRED.). 2 Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. • pl. -gi. și sfîrlugă, vîrlugă sf. /z- + vîrlugă.

FIȚĂ (pl. -țe), FIȚOAICĂ (pl. -ce) sf. 🐟 = SVÎRLUGĂ.

ZVÂRLUGĂ, zvârlugi, s. f. 1. Pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlugă s. f.] – Et. nec.

VÎRLUGĂ s. f. v. zvîrlugă.

ZVÎRLUGĂ, zvîrlugi, s. f. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți, răspîndit în rîuri și în apele stătătoare (Cobitis taenia). Iată, se găsesc aicea boișteni, zvîrlugi și porcușori. SADOVEANU, Î. A. 52. În albia-i ce-n munte-adînc se sapă, Zvîrlugi subțiri alunecă pe fund. CAZIMIR, L. U. 27. ◊ (Ca epitet pentru persoane sau în metafore și comparații, sugerînd ideea de mlădiere, iuțeală, vioiciune) Nu ești tu, Achime? întrebă ea iar și tot speriată ca o zvîrlugă închide poarta, intră în curte și se ridică peste ulucă. PREDA, Î. 49. Avea ochi vicleni ș-un trup mlădios ca o zvîrlugă. SADOVEANU, O. VIII 8. Iute ca o zvîrlugă se repezi și îmi sări drept în brațe. HOGAȘ, M. N. 18. Și unde-ai stat tu, fa zvîrlugă, așa singurică trei zile și trei nopți de-a rîndul. id. ib. 212. – Variantă: vîrlugă (CARAGIALE, M. 13, ALECSANDRI, P. P. 353) s. f.

ZVÎRLUGĂ, zvîrlugi, s. f. 1. Pește mic de culoare gălbuie, cu mișcări foarte iuți (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vîrlugă s. f.]

ZVÂRLUGĂ ~gi f. 1) Pește dulcicol de talie mică, foarte iute în mișcare, având corp alungit, de culoare galbenă, și șase mustăți. 2) fig. Persoană sprintenă și neastâmpărată. [G.-D. zvârlugii] /Orig. nec.

svârlugă f. cel mai răspândit pește din țară a cărui coloare variază după apa în care trăește (Cobitis taenia). [Și vărlugă: probabil derivat din svârlì: pește ce se agită mereu (cf. sinonimul fâță)].

vîrlúgă, V. zvîrlugă.

zvîrlúgă și (Munt. și) vîrlúgă f., pl. ĭ (d. zvîrl, adică „vioĭ, violent, ager”. Cp. și cu sîrb. vrljika, prăjină). Un pește mic și vioĭ (cobitis taenia). A sări ca zvîrluga, a fi foarte ager în mișcărĭ. Fig. Copil saŭ om vioĭ: ce zvîrlugă!

zvârlugă s. f., g.-d. art. zvârlugii; pl. zvârlugi

zvârlugă s. f., g.-d. art. zvârlugii; pl. zvârlugi

zvârlugă s. f., g.-d. art. zvârlugii; pl. zvârlugi

zvîrlugă

svârlugă, -gi.

zvârlugă, zvârlugi s. f. persoană vioaie / iute în mișcări / sprintenă

VÂRLUGĂ s. v. zvârlugă.

ZVÂRLUGĂ s. (IHT.; Cobitis taenia) (reg.) câră, cuțitoaie, fâsă, fâță, măriuță, mușcătoare, nisipariță, vârlugă, (Transilv.) vârligoanță.

vîrlugă s. v. ZVÎRLUGĂ.

ZVÎRLUGĂ s. (IHT.; Cobitis taenia) (reg.) cîră, cuțitoaie, fîsă, fîță, măriuță, mușcătoare, nisipariță, vîrlugă, (Transilv.) vîrligoanță.

zvârlúgă, zvârlugi, (zgârlugă), s.f. Specie de pește (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăiește în apele lin curgătoare, cât și în apele stătătoare. ■ Specie răspândită în râul Tisa și în bălțile zăvoaielor, precum și pe cursul inferior al Izei. – Din z- + vârlugă (MDA).

zvârlugă, zvârlugi, (zgârlugă), s.f. – (zool.) Specie de pește (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăiește în apele lin curgătoare, cât și în apele stătătoare; specie răspândită în râul Tisa și în bălțile zăvoaielor, precum și pe cursul inferior al Izei (Ardelean, Beres, 2000: 82). – Din z- + vârlugă (MDA).