zvârlugă sf [At: LB / V: (înv) ~ligă, (reg) ~loagă, sfârloacă, sfâ~ / Pl: ~ugi / E: z- + vârlugă] 1 Pește mic comestibil din familia cobitidelor, cu corpul alungit, comprimat lateral, de culoare gălbuie-lucioasă, cu gura prevăzută cu mustăți și cu o țeapă pe osul suborbital, cu mișcări extrem de rapide, care trăiește în ape line sau stătătoare Si: (reg) mușcătoare, nisiparniță, sfaret, sfârlar, țipar¹, unghiță, vârâtoare, vârlugă, zmorlă (1) (Cobitis taenia). 2 (Fig; fam) Persoană vioaie. 3 (Iht; reg) Câră (Cobitis aurata). 4 (Iht; înv; îf zvârligă) Porcușor (Gobio gobio). 5 (Iht; îvr) Plevușcă¹ (Leucaspius delineatus). 6 (Reg) Închizătoare rudimentară alcătuită dintr-un lemn care se bate în stâlpul porții sau ușorul ușii, astfel încât să se blocheze ușa. 7 (Îe) (O) ~ de băț Distanță până la care se poate arunca un băț, o piatră etc. 8 (Îae) Distanță mică.