VENTRÍCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Definiția se referă la un substantiv, iar formele prezentate sugerează un adjectiv (nesusținut de alte surse). -
gall
VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VENTRÍCUL s. (înv.) talam.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ventrícul s. n., pl. ventrícule
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink