ventriculo- v. ventricul-.

VENTRICUL²(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)

ventricul¹- Elem. de compunere „ventricul”. • și ventriculo-. /<fr. ventricul(o)~; cf. lat. ventricŭlus, -i „cavitate mică”.

VENTRICULO- „ventricul, ventricular”. ◊ L. ventriculos „cavitate mică” > fr. ventriculo-, engl. id., germ. ventriculo- > rom. ventriculo-. □ ~atriostomie (v. atrio-, v. -stomie), s. f., derivație ventriculoatrială; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă de cercetare radiologică a ventriculelor cerebrale; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare grafică obținută la ventriculografie. 2. Diagramă a activității electrice a ventriculului; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unui ventricul; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui ventricul.