ventricul² s.n. (anat.) 1 Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii, separate printr-un perete subțire. 2 Gener. Orice cavitate naturală de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. 3 Stomac. • pl. -e, m. -i. și (înv.) ventriculă s.f. /<fr. ventricule, lat. ventricŭlus, -i <venter, -tris „pîntece”.