VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂICĂREÁLĂ ~éli f. Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. /a se văicări + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văicăreálă s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentare
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink