văicăreală s.f. (fam., mai ales deprec.) Faptul de a se văicări; emitere de strigăte (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.); (fam., deprec.) văicărit. ♦ Concr. Zgomot făcut de cel care se văicărește; tînguire, lamentare, plînset. • pl. -eli. /văicări + -eală.