lamentare sf [At: ARISTIA, PLUT. 13/15 / Pl: ~tări / E: lamenta] 1 (Lpl) Strigăte însoțite de plânsete, care exprimă durerea, amărăciunea sau suferința, mai ales morală Si: lamentație (1), (liv) lament (1), lamento (2). 2 Plângere zgomotoasă și adesea exagerată Si: lamentație (2), jelire, tânguire, (liv) lamento (3). 3 Cerere insistentă de a se îndeplini o dorință, de a se face un serviciu, o favoare etc. Si: lamentație (3), rugăminte. 4 (Nob) Bocire a unui mort Si: lamentație (4). 5 (Cu sens atenuat) Cuvinte care exprimă nemulțumirea, necazul etc. Si: lamentație (5), (pop) văitătură.

LAMENTARE, lamentări, s. f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; tînguire, văicăreală, lamentație. Și pe urmă rugăminți, lamentări, jurăminte, plecăciuni. BOGZA, A. Î. 530. Moartea lui timpurie la Palermo, în Sicilia, a fost, la noi, deseori prilej de lamentări lirice. SADOVEANU, E. 53.

LAMENTARE s.f. Acțiunea de a se lamenta și rezultatul ei; lamentație, jeluire. [< lamenta].

lamentare f. plângere cu gemete și strigăte.

*lamentațiúne f. (lat. lamentátio, -ónis). Vaĭet, jălire: lamentațiunile luĭ Ĭeremia. – Și -áție și -áre.

lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări

lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări

lamentare s. f., g.-d. art. lamentării; pl. lamentări

LAMENTARE s. v. văitat.

LAMENTARE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (O ~ inutilă.)

LAMENTARE. Subst. Lamentare, lamentație (rar), deplorație (rar); boceală, bocet, bocit, bocire, ieremiadă (livr.), jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, plîngere, plîns, plînset, plînsoare, tînguială, tînguire, tînguit, vaiet, văitare, văitătură, văicăreală (pop. și fam.), vaicăr (reg.), vaier, văierare (reg.), căinare. Bocitoare, jeluitoare, plîngătoare (reg.), prefice (rar). Adj. Bocitor, jelitor, jeluitor, plîngăcios, plîngăreț, plîngător, tînguitor, tînguios, văităreț (rar), văitător (rar). De plîns, lamentabil, deplorabil, jalnic. Vb. A se lamenta, a (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se plînge, a se tîngui, a se văita, a se văicări (pop. și fam.), a se văiera (reg.), a se căina. A deplînge, a deplora (rar), a boci, a jeli, a plînge, a tîngui, a văita, a căina. V. durere, milă, plîns, regret, tristețe.