unsoare sf [At: VARLAAM, C. 84 / Pl: ~ori / G-D: și: (înv) ~ei, ~oriei / E: uns¹ + -oare] 1 Substanță grasă, uleioasă sau păstoasă (de origine animală, vegetală sau minerală) utilizată la ungere (1) Si: (înv) unsură (1), (reg) unseală (1), (îrg) untură . 2 (Îs) ~ de pește Untură de pește Si: untură (7). 3 (Îvr) Secreție grasă a pielii. 4 (Reg; șîs ~ dulce) Untură (5). 5 (Reg; șîs) ~ sărată Osânză (1) sărată în vederea conservării. 6 (Pop) Acoperire a unui obiect cu un strat (subțire) de materie grasă. 7 (Pop) Ungere (1). 8 (Înv) Ungere cu o substanță uleioasă, parfumată în săvârșirea unor ritualuri religioase Si: (înv) unsură (3). 9 (Înv; și urmat de determinarea „cu mir”) Consacrare în funcție (prin ungere cu mir¹) Si: (înv) unsură (4).

UNSOARE, unsori, s. f. 1. Materie grasă, grăsime animală, minerală sau vegetală, cu care se ung motoarele și alte obiecte (v. ulei) sau care se folosește în medicină (v. alifie); (Transilv.) materie grasă folosită la gătit (v. untură). Ai ridicat consumul? – Ridicat... – Unsoare dă? – Are să dea, cînd o veni. DAVIDOGLU, M. 30. Mașinile, toate, zece la rînd, cu boturile lor negre, sclipind de unsoare, dîrdîiau sub presiune. MIRONESCU, S. A. 113. Le dete niște unsori, de se unseră. RETEGANUL, P. I 36. ♦ Faptul de a unge. Căruța acum am adus-o de la încălțat și i-am mai tras și-o unsoare de cele a dracului. CREANGĂ, P. 113. 2. Compus: unsoarea-pămîntului = plantă erbacee agățătoare, cu flori galbene-verzui, cu fructele în formă de bobițe roșii (Tamus communis).

UNSOARE ~ori f. 1) mai ales la pl. Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice; alifie; unguent. 2) la sing. pop. Grăsime, mai ales de porc, folosită în alimentație. 3) la sing. Substanță grasă întrebuințată la ungerea pieselor unei mașini sau a altor obiecte în vederea funcționării lor normale. /uns + suf. ~oare

unsoare f. 1. materie de uns, alifie; 2. materie grasă, grăsime topită.

unsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a unge (cp. cu tunsoare). Substanță de uns (ungŭent, pomadă, grăsime, uleĭ, păcură, petrol ș. a.): unsoare de mașinĭ, de ghete (cremă). V. untură.

unsoare s. f., g.-d. art. unsorii; pl. unsori

unsoare s. f., g.-d. art. unsorii; pl. unsori

unsoare s. f., g.-d. art. unsorii; pl. unsori

UNSOARE s. grăsime. (~ de gătit.)

UNSOARE s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

UNSOARE s. grăsime. (~ de gătit.)

unsoare s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.